Trei sentinţe s-au dat în cazul „Mihalea”. Una la Tribunalul Bucureşti (pe care o puteţi lectura pe ziarulring.ro), sentinţă în care doi judecători i-au condamnat pe asasini la câte 25 de ani de închisoare. O alta, la Curtea de Apel Bucureşti, unde trei judecătoare i-au condamnat pe cei trei la închisoarea pe viaţă. Şi, o a treia sentinţă, definitivă şi irevocabilă, dată de alţi trei judecători la instanţa de recurs a Curţii Supreme, care a menţinut sentinţa de la apel, adică… închisoarea pe viaţă. La 20 de ani de la asasinarea îndrăgitului muzician Ioan Luchian Mihalea, „ring” a încercat să demitizeze şi, mai ales, să demistifice tot ce era învăluit în mister în acest caz care, la câţiva ani de la revoluţie, a reuşit să şocheze o ţară întreagă prin cruzimea faptelor comise de doi tineri care acum sunt la un pas de a păşi din nou în libertate. Reeducaţi sau nu. Împăcaţi sau nu cu propria conştiinţă. Faptul că acest caz a pus probleme de conştiinţă mai multor categorii de oameni implicaţi direct (fie că vorbim de judiciarişti, de legişti, de magistraţi şi chiar de ziarişti) se ştie mai puţin. Ba chiar putem spune că nu s-a vorbit aproape deloc despre acest lucru. În cele ce urmează, vă prezentăm, în exclusivitate, impresionanta mărturie a unuia dintre cei opt judecători care au dat sentinţe în cazul „Mihalea”.
Citeşte şi REVOLTĂTOR. Unul dintre asasinii lui Ioan Luchian Mihalea ar putea fi pus în libertate
“Mi-e greu să mai ascult cântecele lui Mihalea. Ascultând, parcă aud ţipetele de durere sub loviturile ciocanului de lipit cu care a fost zdrobit şi horcăitul din urmă, de sub strângerea cablurilor electrice!” Dacă aceste afirmaţii ar aparţine unui simplu cetăţean, printre altele admirator al îndrăgitului şi regretatului muzician, poate că nu ar părea ceva cu totul ieşit din comun, dar să auzi un judecător că spune acest lucru aproape că te trec fiorii! Într-adevăr, chiar unul dintre cei opt judecători care i-au condamnat pe asasinii lui Mihalea ne-a făcut această confesiune. Care nu se opreşte aici. O altă faţetă a problemelor de conştiinţă ale judecătorului din cazul “Mihalea” se referă la faptul că acesta se temea să nu-i judece prea aspru pe asasini în raport cu cât de mult a îndrăgit muzica victimei. “În timpul judecăţii îmi era teamă să nu fiu mai aspru cu cei pe care îi judecam din pricina simpatiei pentru victimă. Se pare că simpatia mea pentru victimă a avut un efect contrar”, spune judecătorul contactat de “ring”. Care, pe de altă parte, întărind ideea că, atunci când a dat condamnarea, nu a avut nici urmă de îndoială, spune: “Nu am avut îndoieli. Dacă aş fi avut o urmă de îndoială, situaţia ar fi fost alta (achitarea sau restituirea, aceasta din urmă fiind atunci posibilă)”. În ce priveşte asprimea pedepsei, fostul judecător are o opinie tulburătoare: crede că, într-un fel, condamnarea pe viaţă seamănă cu… condamnarea la moarte.
Citeşte mai mult pe ziarulring.ro