„Comisia a analizat acordurile interguvernamentale şi a ajuns la concluzia că niciunul dintre aceste acorduri nu respectă legislaţia Uniunii Europene”, a declarat miercuri, în Parlamentul European, Klaus Borchert, director pentru pieţele energiei la Comisia Europeană, relatează EuroActiv.com, preluată de Mediafax.
Borchert a arătat că trebuie să se spună acestor state că au obligaţia, fie în cadrul tratatelor UE, fie al tratatului Comunităţii pentru Energie, să ceară renegocierea cu Rusia, astfel încât acordurile interguvernamentale să fie conforme cu legislaţia Uniunii Europene.
Anunţul făcut de Borchert are loc într-o perioadă de sensibilitate crescută în relaţiile UE-Rusia. Săptămâna trecută, liderii europeni au fost luaţi prin surprindere de decizia preşedintelui ucrainean Viktor Ianukovici de a respinge semnarea unui parteneriat care ar fi întărit relaţiile dintre fosta republică sovietică şi UE.
Borchert a explicat că dacă aceste negocieri nu vor fi încheiate cu succes, atunci aceste ţări vor fi nevoite să denunţe acordurile cu Rusia.
El a explicat că Gunther Oettinger, comisarul UE pentru Energie, tocmai a trimis o scrisoare ministrului rus al Energiei, Alexander Novak, în care i-a explicat situaţia, cerându-i să analizeze „pozitiv” posibilitatea renegocierii acordurilor cu ţările respective.
Ţările semnatare a acordurilor pentru South Stream sunt Bulgaria, Ungaria, Grecia, Slovenia, Croaţia şi Austria, state membre UE, precum şi Serbia, membră a Comunităţii Energiei, un acord internaţional susţinut de UE care include ţări foste comuniste din Europa de Est.
„Ce pot spune este că acordurile interguvernamentale nu vor forma baza construcţiei sau operării South Stream. Pentru că dacă statele membre sau statele implicate nu renegociază, atunci Comisia are mijloace prin care să le oblige să o facă. Iar South Stream nu poate opera conform acestor acorduri”, a insistat Borchert.
Oficialul Comisiei a menţionat cel puţin trei probleme majore din acordurile interguvernamentale.
Prima problemă este legislaţia UE care prevede separarea activităţilor de producţie de cele de transport al energiei, astfel încât Gazprom, producător şi furnizor de gaze, nu poate să deţină simultan capacitate de producţie şi reţeaua de distribuţie.
În al doilea rând, trebuie asigurat un acces nediscriminatoriu al unor terţi la conductă, astfel încât Gazprom să nu aibă dreptul exclusiv al livrărilor.
În al treilea rând trebuie modificată structura tarifelor, a arătat oficialul european.
Anunţul Comisiei va pune într-o situaţie dificilă cel puţin două state care ar urma să fie tranzitate de South Stream.
Astfel, Bulgaria, care s-a alăturat South Stream în aprilie 2012, a organizat o ceremonie pentru South Stream pe 4 noiembrie, în satul Rasovo din apropierea graniţei cu Serbia.
Serbia a făcut acelaşi lucru pe 24 noiembrie, în satul Sajkaz, din Vojvodina. Ambele ţări ar fi ştiut, potrivit unor informaţii, că promovează un proiect ale cărui acorduri nu respectă legislaţia UE.
Borchert a arătat că Executivul UE speră ca autorităţile de la Moscova să privească la acest lucru pozitiv.
Rusia nu pare să aibă însă intenţia să facă acest lucru. Vorbind la evenimentul din Parlamentul European, directorul Gazprom pentru exporturi Alexander Medvedev a subliniat că „nimic poate împiedica construcţia South Stream”.
Gazoductul South Stream va livra gaze naturale ruseşti către Austria, tranzitând Marea Neagră, Bulgaria, Serbia şi Ungaria.
Proiectul este dezvoltat de Gazprom şi grupul italian Eni. Italia este unul dintre principalii clienţi ai gazelor ruseşti, importând anul trecut de la Gazprom 15,1 miliarde metri cubi de gaze, uşor peste consumul anual al României.
Pentru Gazprom, proiectul South Stream are rolul de a diversifica rutele de export către Europa. În prezent, cea mai mare parte din gazul rusesc vândut în Europa trece prin Ucraina. Disputele dintre Kiev şi Moscova privind preţul gazelor şi tarifele de transport au afectat de mai multe ori livrările de gaze către Europa, cel mai recent la începutul anului 2009.
Acţionarii South Stream sunt Gazprom (50%), Eni (20%), Wintershall Holding din Germania şi EDF din Franţa (15% fiecare).
Gazoductul va avea o capacitate de 63 miliarde metri cubi pe an şi ar urma să intre în exploatare în 2015.
VEZI SI:
Băsescu: România e îndreptăţită să fie compensată de UE pentru abandonarea proiectului Nabucco