Coreea de Nord dezminte existenţa unor lagăre de muncă pentru deţinuţi politici, însă potrivit unor evaluări independente 100.000 până la 200.000 de persoane sunt deţinute în astfel de locuri în condiţii extrem de dure.
Imagini cu lagărul 15, în sudul ţării, şi lagărul 16, în nord, au fost înregistrate în perioada 2011-2013.
Citeşte şi Nord-coreeni, EXECUTAŢI PUBLIC pentru că au urmărit emisiuni televizate sud-coreene
Imaginile cu lagărul 16, care ocupă o suprafaţă de aproximativ 560 de kilometri pătraţi şi este destinat unui număr de 20.000 de deţinuţi, relevă „prezenţa unor noi spaţii de locuit, ceea ce indică o uşoară creştere a populaţiei (internate)”, afirmă Amnesty.
Imaginile relevă de asemenea „o activitate economică substanţială, legată în special de exploatările minieră, forestieră şi agricolă”, dar şi extinderea unei zone industriale.
Aproape 40 de clădiri care erau utilizate pentru cazare au fost demolate, începând din 2011, în lagărul 15, cu o suprafaţă totală de 370 de kilometri pătraţi, situat la aproximativ 120 de kilometri de Phenian.
Într-un raport, Amnesty descrie abuzurile la care au fost supuse persoane internate în lagăre, pe baza unor mărturii ale unor foşti deţinuţi sau gardieni.
„Lee”, un transfug nord-coreean care a făcut parte din rândul conducerii securităţii lagărului 16 începând din anii ’80 şi până la mijlocul anilor ’90, afirmă că „deţinuţii erau obligaţi să îşi sape mormântul, după care erau ucişi cu lovituri de ciocan în ceafă”.
Citeşte şi Mărturii CUTREMURĂTOARE ale nord-coreenilor care au reuşit să fugă de regim
Unii erau strangulaţi, iar apoi bătuţi până la moarte. Potrivit martorului, femeile „dispăreau” după ce erau violate.
„După ce petreceau o noapte «de serviciu» la conducători de rang înalt, femeile era necesar să moară, pentru ca nimeni să nu descopere acest secret. Acelaşi lucru se întâmplă şi în majoritatea lagărelor pentru deţinuţi politici„, a declarat el.
O Comisie ONU de anchetă privind încălcările drepturilor omului în Coreea de Nord urmează să prezinte, în martie 2014, un raport final Consiliului ONU pentru Drepturile Omului. Este pentru prima dată când o instanţă ONU lansează o investigaţie de această amploare vizând Corea de Nord.
Autorităţile nord-coreene au respins crearea acestei comisii şi i-au refuzat accesul pe teritoriul nord-coreean. Ele au catalogat martorii audiaţi de Comisie ca „mincinoşi”.