Nelson Mandela s-a născut în 1918, într-un mic sat Africa de sud. Rolihlahla Dalibhunga a fost numele dat de părinţi, însă cel de Nelson l-a primit la şcoală, de la o profesoară.
Nelson şi-a pierdut tatăl la 9 ani. Aşa a ajuns în grija unui lider tribal local. Acesta l-a trimis la cele mai bune şcoli la care copiii de culoare aveau acces la acea vreme.
Citeşte şi: Nelson Mandela a murit
A devenit avocat şi şi-a deschis un birou la Johannesburg cu partenerul său, Oliver Tambo. Împreună, cei doi au făcut campanie împotriva apartheidului, sistemul condus de un partid format exclusiv din albi şi care oprima majoritatea de culoare.
În 1956, a fost acuzat de înaltă trădare, alături de alţi 155 de activişti, dar acuzaţiile împotriva lui au fost retrase după un proces care a durat mai uţţi ani.
Rezistenţa împotriva apartheidului a luat amploare, mai ales din cauza unor legi noi care le dictau sud africanilor de culoare inclusiv unde pot locui sau munci.
Tensiunile cu regimul de la putere au culminat în 1960, când poliţia a ucis 69 de oameni. Masacrul a marcat sfârşitul rezistenţei paşnice, iar Mandela – devenit deja vicepreşedinte al Congresului naţional african, a lansat o campanie de sabotaj economic. A fost însă arestat şi acuzat de sabotaj şi tentativă de răsturnare a guvernului.
În 1964, a fost condamnat la închisoare pe viaţă. La proces, şi-a exprimat ideile despre libertate, democraţie şi egalitate.
„Am luptat împotriva dominaţiei albe şi am luptat împotriva dominaţiei de culoare. Am preţuit idealul unei societăţi democrate şi libere, în care toţi oamenii să trăiască împreună în armonie şi cu şanse egale. Este un ideal pentru care sper să trăiesc şi să îl împlinesc. Dar, dacă va fi nevoie, este un ideal pentru care sunt pregătit să mor”, spunea Mandela.
În timp ce era închis, tinerii de culoare au luptat împotriva minorităţii albe aflate la putere. Au fost ucişi sute, iar alte mii – răniţi, iar revolta a fost înăbuşită.
În 1980, Oliver Tambo, aflat în exil, a lansat o campanie internaţională pentru eliberarea prietenului său. Presiunea a dat roade, iar în 1990, preşedintele de Klerk l-a eliberat din închisoare.
Aşa au început negocierile pentru o nouă conducere, multi-rasială.
În decembrie 1993, Nelson Mandela şi de Klerk au primit premiul Nobel pentru pace.
5 luni mai târziu, pentru prima oară în istoria Africii de sud, toţi cetăţenii au votat în alegeri libere, iar Mandela a fost ales preşedinte, cu o majoritate covârşitoare.
Când a împlinit 80 de ani, Mandela s-a însurat pentru a treia oară. Cu Graca Machel, văduva fostului preşedinte mozambican.
După ce a renunţat la funcţia de preşedinte, în 1999, Nelson Mandela a devenit cel mai cunoscut ambasador al ţării sale. A susţinut campania de luptă împotriva HIV-SIDA şi a luptat pentru dreptul sud-africanilor de a găzdui Campionatul mondial de fotbal din 2010.
În 2004, la 85 de ani, Nelson Mandela s-a retras din viaţa publică pentru a petrece mai mult timp alături de familie şi prieteni, dar şi pentru a „medita în linişte”. Nu mă sunaţi, vă sun eu! – i-a descurajat el pe cei care se gândeau să îl invite la diverse angajamente publice.