Contextul este unul foarte tensionat, pentru că Senatul României a respins luni modificarea Legii minelor. Aceste modificări legislative au apărut ca o necesitate pentru a permite relansarea industriei miniere și pentru a evita ca proiectele miniere să aibă nevoie de legi separate, cum s-a încercat inițial în cazul exploatării de la Roșia Montană.
De altfel, subiectul Roșia Montană a devenit un laitmotiv pentru conducerea Euromines, dintr-un motiv simplu: RMGC, companie în care statul român este acționar minoritar, încearcă de 14 ani să obțină aprobarea pentru începerea exploatării de aur în Munții Apuseni, fără ca între timp să fi primit un raspuns clar, fie pozitiv, fie negativ.
Cu aceste probleme în jurul unei singure mine și cu dezbaterea nesfârșită despre cine ar trebui să zică da sau nu – Parlamentul, prim-ministrul sau altcineva, nu va fi niciun alt investitor străin care să se bage în așa ceva. Este cel mai rău lucru care i se putea întâmpla României. Dacă ar fi pus ștacheta foarte sus, cerințe foarte stricte, ceea ce în mare măsură s-a și întâmplat, ar fi fost în regulă. Dar acest ping-pong, indecizia reprezintă o otravă pentru orice investiție. Dacă nu ar fi fost de acord, Guvernul ar fi trebuit să spună încă de acum cinci-șase ani: Nu vrem, mulțumim, plecați. Acum, dintre toate companiile pe care le reprezentăm, nimeni nu mai vine în România, din cauza acestei povești.
Aceasta a dat exemplul Germaniei, unde orice fel de autorizare depinde de îndeplinirea unor criterii, iar pentru evaluare și decizie există persoane desemnate precis. „Procedura nu ajunge în Parlament, într-un consiliu, sau la un prim-ministru. Eu, ca germancă, nu pot să înțeleg asta”, a mai spus directoarea Euromines, potrivit sursazilei.ro
La nivel comunitar, Euromines lucrează la implementarea unui Parteneriat European pentru Inovație, care are ca scop asigurarea furnizării sustenabile a economiei cu materii prime, astfel încât UE să devină lider mondial în explorarea, extracția, procesarea, reciclarea și înlocuirea materiilor prime până în 2020.
Conform acestei strategii, statele membre trebuie să vină cu propuneri concrete referitoare la contribuția individuală, conform punctelor forte pe care se bazează – resurse minerale, păduri, cercetare. Aceste planuri ar putea fi eligibile pentru finanțare europeană.
„Abordarea României ar trebui să vină de la oamenii din România. Când vin în România, văd doar mine dezafectate, depozite dezafectate, peisaje triste. Acesta ar fi un subiect pe care ar trebui să îl rezolvați”, a mai spus Corina Hebestreit.
Propunerile pot fi trimise la Comisia Europeană până în ianuarie 2014 și pot aparține Guvernului, universităților sau asociațiilor profesionale.
Criza economică a relevat faptul că statele Uniunii se bazează într-o măsură mult prea mare pe importurile de materii prime, pentru susținerea industriei și a consumului.
În ultimii ani, guvernele României s-au pronunțat pentru relansarea mineritului, pe baza a câteva elemente: prețurile materiilor prime au crescut, exploatările devin profitabile, înființarea de locuri de muncă, rezolvarea problemelor ecologice, îmbunătățirea indicatorilor macro-economici (șomaj, deficite, asigurări sociale etc.).
În România, din cele 650 de mine care funcționau în 1997, 520 au fost închise până în 2006, pentru că nu corespundeau criteriilor UE.