Deşi nu mai există apă la ora actuală în acea zonă de pe Marte, testele de foraj şi analizele chimice efectuate de robotul Curiosity pe o serie de roci dense i-au determinat pe oamenii de ştiinţă să afirme că, în trecut, au fost întrunite condiţiile necesare pentru ca acel lac să susţină viaţa microbiană, în urmă cu aproximativ 3,6 miliarde de ani.
Citeşte şi Viaţa pe Marte: Sonda Curiosity a aflat noi informaţii despre atmosfera Planetei Roşii
Rocile analizate conţin într-adevăr urme de carbon, hidrogen, oxigen, azot şi sulf şi „furnizează condiţii ideale pentru o viaţă microbiană elementară”, afirmă autorii acestui studiu ale cărui rezultate au fost publicate în revista americană Science. Rezultatele au fost prezentate şi în cadrul unei reuniuni organizate de American Geophysical Union la San Francisco.
Mici forme de viaţă bacteriană, cunoscute sub numele de „chemolitoautotrofe”, se dezvoltă în condiţii similare pe Terra şi se găsesc în general în peşteri sau sub nivelul mării, în cratere hidrotermale.
„Este cu adevărat identic cu mediul (care poate fi găsit) pe Terra”, a declarat John Grotzinger, profesor de geologie la Instititul de Tehnologie din California, referindu-se la ceea ce a fost în trecut un lac cu apă rece, parcurs de curenţi şi înconjurat de munţi înzăpeziţi.
Deşi nicio formă de viaţă nu a fost detectată în acele roci, robotul Curiosity, care a forat în fragmente de gresie şi de argilit, a găsit minerale argiloase, care sugerează o interacţiune cu apa.
„Acestea sunt roci relativ tinere în istoria marţiană”, a precizat profesorul Grotzinger în faţa jurnaliştilor prezenţi la San Francisco, precizând că unul dintre „rezultatele surprinzătoare” descoperite a constat în faptul că acele roci ar putea avea o vârstă cuprinsă între 3,5 miliarde şi 3,6 miliarde de ani. „Această vârstă coincide cu exactitate cu cele mai vechi urme de viaţă descoperite pe Terra”.
„Este pentru prima dată când găsim cu adevărat roci pe Marte care aduc dovada existenţei unor lacuri”, a declarat la rândul său Sanjeev Gupta, profesor la Imperial College din Londra, coautor al studiului. „Este fantastic, pentru că aceste lacuri reprezintă un mediu ideal pentru ca o viaţă microbiană elementară să poată să se dezvolte şi să se conserve”, a adăugat el.
Citeşte şi Apă pe Marte: Curiosity a descoperit un „potop” de dovezi
Gresia descoperită de Curiosity pare să fie similară cu acelea care există în fluviile de pe Terra, fapt care îi face pe oamenii de ştiinţă să sugereze că un fluviu izvora în trecut din acel lac situat la poalele unui munte.
Oamenii de ştiinţă au descoperit deja dovezi care atestă existenţa apei pe Marte, într-o altă zonă de pe suprafaţa planetei roşii, iar analizele realizate de alte sonde de pe orbita marţiană au venit în sprijinul teoriei potrivit căreia lacurile marţiene ar fi putut să existe în trecutul acestei planete.
Ajuns în craterul Gale din regiunea ecuatorială marţiană, pe 6 august 2012, Curiosity, cel mai sofisticat robot explorator, cu şase roţi, trimis vreodată de oameni pe o altă planetă, a demonstrat deja faptul că „planeta roşie” a fost propice vieţii microbiene în trecutul ei îndepărtat, acesta fiind de altfel principalul obiectiv al misiunii sale de doi ani.
Aceste ultime rezultate aduc „dovada cea mai grăitoare a faptului că Marte a putut la un moment dat să întrunească condiţiile necesare pentru ca viaţa să se dezvolte”, afirmă autorii studiului.
NASA, agenţia spaţială americană, a ales acel crater pentru diversele straturi sedimentare pe care le conţine şi care ar putea să îi ajute pe cercetători să dateze perioadele în care Marte a fost propice vieţii.
Următoarea etapă a roverului Curiosity va consta în analizarea unor eşantioane prelevate din rocile de la suprafaţa craterului, pentru a strânge mai multe dovezi ale unui mediu locuibil, a precizat profesorul Gupta.
Aceste noi descoperiri reprezintă „un progres tehnic uriaş” şi ele „ne dau încredere în viitorul acestei misiuni şi în faptul că trebuie să continuăm să explorăm” planeta roşie”, a adăugat el.
Robotul Curiosity, realizat cu un cost total de 2,5 miliarde de dolari, este operat de inginerii de la NASA din Laboratorul Pasadena din California.