„Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi”, scrie Cărtărescu, în editorialul „Anti-sistem?”.
Ideea centrală a editorialului său este că protestele din ultima perioadă nu reprezintă o revoltă împotriva establishmentului politic, aşa cum s-a conturat în ultimii 20 de ani, ci doar revolte îndreptate împotriva puterii, socotită vinovată pentru scăderea nivelului de trai.
„Peste tot în Europa am asistat, de la-nceputul crizei, la demonstraţii mult mai ample şi mai violente împotriva aceloraşi măsuri de austeritate luate de guverne de cea mai diversă culoare politică. De mirare este doar faptul că ele au răbufnit atât de târziu”, susţine Cărtărescu.
Cărtărescu se arată îngrijorat de lipsa ideilor opoziţiei care „nu le-a arătat până acum oamenilor ce va face ca ei să ducă o viaţă mai bună”. „Nu ştiu dacă ea are sau nu are soluţii. Observ însă şi la ei aceeaşi problemă de comunicare cu populaţia.”
„Opoziţia doreşte un guvern de tehnocraţi. Minunat în principiu. Dar sistemul nostru politic e de fapt unul politicianist, de o incredibilă ramificare mafiotică. Un tehnocrat nu poate rezista nici cinci minute presiunilor politice: în momentul în care e propus de Putere, el devine om al Puterii, oricare ar fi ea. Şi, să nu uităm, USL nu înseamnă numai Ponta şi Crin Antonescu, ci şi oamenii trecutului, cel puţin la fel de nocivi ca şi Băsescu, Videanu, Elena Udrea sau cine mai vreţi. USL încă defilează cu Ion Iliescu, Adrian Năstase, Hrebenciuc, Dan Voiculescu şi mulţi alţii ca ei. Cei care critică zilele acestea „elitele intelectuale” că l-au susţinut pe Băsescu uită cu bună ştiinţă un lucru: că aproape toţi aceşti oameni s-au delimitat de mult de el, pe când susţinătorii USL defilează cu Iliescu şi cu Dan Voiculescu până-n ziua de azi„, mai scrie poetul.
În schimb, premierul Emil Boc beneficiază de un tratament mult mai îngăduitor.
„Cum a fost ea, guvernarea Boc a asigurat, cu preţul unor privaţiuni îngrozitoare la care a supus populaţia sărăcită, o anumită stabilitate macro- economică, foarte fragilă dar reală. Emil Boc poate fi numit, cu argumente, mediocru sau chiar incompetent, dar nimeni nu i-a negat deocamdată bunele intenţii şi abnegaţia, lucruri rare la un politician”, conchide editorialistul.