Istoria FASCINANTĂ a BRADULUI DE CRĂCIUN al Statelor Unite ale Americii GALERIE FOTO

Primul brad de Crăciun al poporului american a fost ridicat şi sărbătorit în data de 24 decembrie 1913. Bradul comunitar era dedicat tuturor categoriilor sociale, fie bogate, fie sărace, copiilor, tinerilor, dar şi bătrânilor şi a fost aşezat în East Plaza, în zona Capitoliului, în Ajunul Crăciunului. Programul oficial de sărbătoare a ţinut atunci 45 de minute. În cadrul ceremoniei s-au cântat colinde, dar şi cântece patriotice de către orchestra Marinei americane.

SARBATORI FERICITE: Felicitarea de CRACIUN trimisă de GOOGLE tuturor utilizatorilor

Organizatorii măreţului eveniment au fost unii dintre cei mai mari oameni de afaceri din Washington. Ei s-au reunit la Hotelul Willard pentru a face proiectul. Lor li s-au alăturat specialişti ca arhitecţi, proiectanţi, artişti, dansatori şi mulţi alţii.

Evenimentul s-a bucurat de  mare succes, a avut cel puţin 20.000 de spectatori şi l-a impresionat profund  pe preşedintele Thomas Woodrow Wilson.

Bradul de la Washington dedicat întregului popor american a avut însă ca model Pomul de Crăciun din New York, care fusese ridicat în Madison Square Park cu un an înainte, dar fusese „dedicat” numai comunităţii locale.

Alte articole

Ce înseamnă „Leru-i ler” din colindele românești. Originea expresiei, pe care puțini o știu

Au dat lovitura în ultima clipă! Câți bani au dat pe brad cei care au cumpărat în Ajunul Crăciunului

Succesul primului Pom de Crăciun naţional i-a încurajat pe iniţiatori. Anul următor – 1914 – au realizat un proiect asemănător, condus de William H. Singleton, de la Washington Board of Trade, care a devenit directorul executiv al proiectului de Crăciun din acel an.

În 1915, în ciuda înfiinţării unui comitet permanent al bradului naţional, dificultăţile financiare l-au împiedicat să continue tradiţia. 

În 1916, ceremoniile de Ajun s-au mutat în South Plaza. Corul cântăreţilor de Crăciun a fost format din reprezentanţi ai bisericilor şi din elevi din şcolile publice din tot oraşul. A cândat şi orchestra Marinei americane, care a interpretat cântece tradiţionale de Crăciun. Fiica preşedintelui american, Margaret Wilson, a cântat împreună cu elevele. După ceremonie, aproximativ 2.000 de cântăreţi au venit la Casa Albă, unde i-au cântat preşedintelui şi familiei sale care i-a ascultat din balconul reşedinţei prezidenţiale.

Wilson a mărturisit că a fost foarte impresionat de acel eveniment. „A fost un privilegiu pentru mine să mă alătur oamenilor din oraş şi să particip la renaşterea unor vechi obiceiuri de Crăciun”, spunea Wilson. Tot în acel an, preşedintele a insistat să trimit un mesaj telegrafic să se aprindă luminile din Pomul de Crăciun pe care îl ridicaseră locuitorii din Chicago. Autorităţile oraşului interziseseră aprinderea luminilor din cauza condiţiilor meteorologice neprielnice.

În 1917, ceremonia s-a repetat. Bradul a fost ridicat tot la clădirea Trezoreriei, dar mulţimea era atât de numeroasă, încât s-a întins până la Sherman Plaza, care avea să devină, între 1924 şi 1933 loul unde se ricia bradul naţional de Crăciun.

În 1918, sub auspiciile DC War Camp Community Services, Pomul de Crăciun a fost ridicat tot la Capitoliu. Vremea a fost atât de potrivnică sărbătoririi Ajunului, încât ceremonia a fost amânată până în data de 26 decembrie. În schimb, luminile în brad au fost aprinse, iar ceremoniile au ţinut până în Ajunul Anului Nou.

Smuls de vânturi şi replantat

În unele articole din presa vremii referitoare la istoria Pomului de Crăciun din dealul Capitoliului scrie că „a existat un asemenea brad în 1919, când arhitectul Elliott Woods a cumpărat un copac şi l-a plantat acolo şi l-a decorat singur „.

Această poveste nu trebuie însă confundată cu practica curentă de a ridica şi a aprinde un Pom de Crăciun pe Peluza de Vest, tradiţie ce a început în 1963, când Preşedintele Camerei, John W.McCormack îi sugerase arhitectului Capitoliului să pună un asemenea pom în această zonă. S-a achiziţionat atunci un brad din Pennsylvania şi s-a plantat pe peluza de vest. Din 1964 şi până în 1967, acesta a fost decorat şi s-au aprins luminile în el cu ocazia Crăciunului.

Furtunile puternice l-au rupt însă din rădăcini, iar în 1968 a fost plantat un alt pom. În acel an şi în anul următor a servit ca Pom de Crăciun.

Din 1970, Ministerul Agriculturii şi Pădurilor din SUA  a început să livreze brazii de Crăciun din pădurile naţionale de pe tot teritoriul ţării.

Evenimente neaşteptate

Preşedintele John Fitzgerald Kennedy a ratat aprinderea Pomului Naţional la primul Crăciun al mandatului său prezidenţial, în 1961, din cauză că tatăl lui era bolnav. După doi ani, în 1963, ceremonia aprinderii Bradului de Crăciun a fost amânată din caza tragediei din 22 noiembrie, când a fost asasinat la Dallas, până în 22 decembrie, când preşedintele Lyndon Johnson, împreună cu soţia şi fiica lor au aprins bradul.

Preşedintele Richard Nixon a cedat, în 1973, presiunilor grupurilor ecologiştilor care i-au cerut să nu mai fie sacrificaţi brazii pentru Crăciun, prin tăiere. În 1973, un brad imens, cu rădăcini, a fost plantat şi folosit de Crăciun ca Brad Naţional. Anul următor însă, o furtună puternică a scos bradul din rădăcini. În 1974, pe locul bradului a fost pusă o placă comemorativă, din bronz, de către John W. Dixon, preşedintele Comitetului Christmas Pageant of Peace.

Şi preşedintele Jimmy Carter a avut mână proastă la brazii cu rădăcină. A sădit unul adus din Colorado, în 1977, dar a avut aceeaşi soartă ca cel din vremea lui Nixon. A mai comandat încă unul, în anul următor.

Preşedintele Bill Clinton şi soţia lui, Hillary, au avut ajutoare când au aprins Bradul Naţional, în 1996.