Nu a mai prins anul 2014: S-a stins din viaţă unul dintre marii artişti ai lumii

Wojeciech Kilar – cunoscut pe plan mondial în special pentru muzica sa de film, dar unanim recunoscut și prețuit de breaslă pentru contribuțiile sale excepționale în domeniul simfonic; încă prea puțin celebrat pentru acestea, probabil, după cum Kilar însuși remarca, cu umor, pentru că nu s-a născut și nu a creat în America – s-a stins din viață pe 29 decembrie, în orașul său natal Katowice. Decesul s-a produs în urma unei îndelungate suferințe cauzată de cancer. Compozitorul avea 81 de ani.

Notorietatea sa internațională se datorează în cea mai mare măsură celor peste 130 de filme cărora le-a compus muzica. După decenii de colaborare cu marii regizori conaționali – Andrei Wajda, Krzystof Kieslovski și Krzystof Zanussi – s-a impus, după încheierea Războiului Rece, și în Occident. A fost chiar un film al lui Zanussi cel care l-a propulsat pe geniul din Katowice în atenția generală: „Atingerea tăcută” (1992), cu Max von Sydow (foto jos, alături de partenera sa din film, Sarah Miles) în rolul compozitorului evreu, marcat devastator de Holocaust, Henry Kesdi. Filmul era centrat chiar pe lucrarea lui Kilar intitulată „Exodus”, de inspirație vetero-testamentară. Aceasta a fost aleasă și ca ilustrație muzicală pentru trailer-ul „Listei lui Schindler”, a lui Steven Spielberg.

În același an, Wojeciech Kilar s-a consacrat definitiv compunând muzica pentru filmul „Dracula” al lui Francis Ford Coppola. Avea să primească pentru muzica acestui film, între alte numeroase distincții, Premiul Asociației Americane a Muzicologilor. Au urmat colaborări și cu alți mari regizori, spre exemplu cu Jane Campion sau Peter Weir, dar în special cu regizorul cultic Roman Polanski, împreună cu care a realizat trei filme, apogeul fiind „Pianistul” (2002), premiat cu Oscar (actorul principal Adrien Brody – foto final – și Polanski însuși) și Palme d’Or. Absorbit fiind de finalizarea operei sale de căpătâi – Simfonia „Septembrie” (2003) – Kilar a decis să refuze oferta de a compune muzica pentru celebra trilogie cinematografică „Stăpânul inelelor.”

Născut în 17 iulie 1932, la Lwow, Wojeciech Kilar își revendică influențele muzicale, dincolo de lecțiile de pian din copilărie și de „activitatea” sa de băiat de altar, de la Claude Debussy, Maurice Ravel și Karol Szymanovski. După studii la Paris, Kilar a devenit în anii 50-60 unul dintre cei trei mari compozitori de avangardă ai Poloniei – ceilalți doi fiind Krzystof Penderecki și Henryk Gorecki – alături de care a experimentat masiv, înclusiv în domeniul serialismului și al muzicii dodecafonice. Momentul de cotitură al carierei sale s-a consemnat în 1974, cu poemul simfonic „Krzesany”, inspirat din muzica tradițională din Munții Tatrei.

Alte articole

Dracula a fost vegetarian. Secretele alimentației celui mai de temut domnitor

Indiciul vechi de 550 de ani care ne arată cum era de fapt Vlad Țepeș

Începând cu această lucrare, inspirația muzicală pentru Kilar a derivat exclusiv din folclorul polonez și din muzica bisericească catolică. Majoritatea lucrărilor sale au fost scrise pentru orchestre simfonice – adeseori cu solo de voce sau instrument, plus cor – și tematica a variat de la simfonii și concerte la piese corale religioase, precum capodoperele „Exodus” (1981), „Angelus” (1984) și „Magnificat” (2006). Potrivit propriei sale mărturisiri recente, consemnată de revista PLUS, inubliabilul compozitor polonez ar fi sperat să rămână în memoria semenilor „ca o ființă umană bună, ca un om care a adus puțină fericire, speranță și meditație în viață și în lume și poate un strop de credință.”