Profesorul dr. Gheorghe Mencinicopschi atrage atenţia că o mare parte din crenvurştii de pe piaţă nu sunt autentici. De asemenea, pentru a ne proteja sănătatea de produsele false, cel mai important este să citim cu atenţie etichetele produselor.
„Un astfel de produs nu este crenvurşti, este altceva. Este un produs procesat din carne sau şi din carne, dar nu este crenvurşti. Nu este bun pentru sănătate. Trebuie să citim eticheta. Legea obligă etichetarea cu eticheta compoziţională. Acolo vom vedea în ordinea descrescătoare ingredientele dintr-un aliment. Trebuie să citim şi eticheta nutriţională. Dacă nu înţelegeţi semnificaţia a măcar trei ingrediente, lăsaţi-l pe raft, nu-l cumpăraţi. Parizerul şi crenvurştii au aceeaşi pastă. Parizerul a avut variante dietetice prin anii 1960. Era făcut numai din carne mânzat, calitatea 1. Astăzi, medicii nu ştiu că defapt ceea ce denumesc ei parizer nu are nicio legătură cu parizerul autentic”, a declarat, la România TV, Gheorghe Mencinicopschi.
Potrivit specialistului, aceste alimente „au foarte mulţi acizi graşi saturaţi, grăsimi care sunt aterogene„. „Ne putem îmbolnăvi de boli cardivasculare, infarct de miocard şi accident vascular cerebral. Dacă dai la copiii de 2, 3 ani astfel de produse poate duce la ficat gras care la 9, 10 ani s-ar putea transforma în ciroză. Este o situaţie dramatică în România!„, a adăugat Mencinicopschi.
Crenvurştii sunt o afacere americană. Dar, cel mai probabil, producătorii germani de cârnaţi au fost primii care au venit cu ideea. De fapt, există dovezi cum că imigranţii germani îi vindeau din cărucioare în cartierul Bowery din New York încă din 1860. Un secol şi jumătate mai târziu, crenvurştiul devine cel mai vândut produs de pe stradă.
Crenvurştii tradiţionali sunt făcuţi dintr-un amestec de carne de porc, vită şi pui.
Citeşte şi O să vă taie pofta: Ce conţin în realitate hamburgerii, crenvurştii sau mierea VIDEO
Bucăţile de carne sunt apoi măcinate în aşa fel cum măcelarii pregătesc carnea pentru hamburgeri. Apoi la carnea tocată se adaugă carne procesată de pui, amidon alimentar, sare şi alte arome. Aceste arome diferă în funcţie de zona în care crenvurştii vor fi vânduţi. Şi asta pentru că oamenii au diferite gusturi.
Apoi în cuvă se adaugă apă şi totul se amestecă. Siropul de cereale le oferă o uşoară notă dulceagă.
Adăugarea unei noi cantităţi de apă ajută ca ingredientele să se împrăştie mai uşor şi, în acelaşi timp, face ca crenvurştiul să devină mai zemos. Un alt aparat finalizează procesul prin transformarea amestecului în piure, scoţând tot aerul.
Un alt aparat împinge apoi piureul într-un înveliş care se răsuceşte la fiecare 13 centimetri, atât cât măsoară fiecare crenvurşt. Pentru a face un lanţ de crenvurşti e nevoie de numai 35 de secunde, acesta fiind de două ori mai lung decât un teren de fotbal.
Apoi trei astfel de lanţuri de crenvurşti sunt legate împreună pentru a forma un şir mai lung. Şapte astfel lanţuri sunt introduse apoi în acelaşi timp într-un alt aparat care aşază crenvurştii pe nişte bare care se mişcă. Procesul este sincronizat perfect, iar crenvurştii cad pe bare de fiecare dată.
Crenvurştii ajung apoi într-un duş cu fum şi este stropit cu mai multe lichide. După aceasta crenvurştii se deplasează spre o altă zonă de pregătire. Baia de fum şi de lichide trece prin învelişul acestora şi le oferă crenvurştilor o aromă aparte în timp ce aceştia se fierb.
După ce ies din cuptor, crenvurştii sunt udaţi cu apă sărată rece pentru a-i pregăti pentru ambalare.
Citeşte şi OTRAVA din farfurie. Vezi ce alimente sunt adevărate PERICOLE pentru sănătate VIDEO