MIHAI FOTINO, CUVINTE EMOŢIONANTE înainte de MOARTE: „Celor care m-au îndrăgit…”

Maestre, vă rugăm, în primul rând, să ne spuneţi ce mai faceţi.

MIHAI FOTINO: Sunt bine, sănătos, locuiesc aici, lângă parc, unde mă duc în fiecare zi. Sunt bine, în general, dar am avut un accident vascular acum câtva timp care mi-a stricat complet toată viaţa. Am fost nevoit să opresc complet activitatea artistică. De ani de zile nu mai joc teatru. Ultima dată am urcat pe scenă alături de Radu Beligan.

Dar prima dvs. apariţie pe scenă când a fost?

MIHAI FOTINO: Am urcat pe scenă de copil. Tatăl meu a fost, de asemenea, actor. Am debutat la şapte ani. Bineînţeles că din cauza asta am întrerupt activitatea şcolară.

Adevărata condiţie de actor aţi avut-o odată ce aţi început să jucaţi la teatrul din Braşov?

MIHAI FOTINO: Da, am început activitatea artistică la teatrul din Braşov. Îl cunoşteam deja pe Radu Beligan, jucasem în „Clasa a opta B” cu el. Aveam un rol secundar, apăream în piesă în rolul unui bătrân. Eram tânăr şi jucam cu un basc pe cap şi m-au machiat, m-au îmbătrânit ca să pot juca rolul bătrânului intendent al liceului. Ţin minte că spuneam „Precum doriţi!” tot timpul, era o replică ce se repeta mereu.

Ce amintiri mai aveţi cu Radu Beligan din acea perioadă de început?

MIHAI FOTINO: Am plecat cu el cu maşina până la Braşov, unde a început filmarea la „Răsună valea”, primul film românesc de după război. Beligan trebuia să joace în film. Am ajuns la Braşov. Acolo, tatăl meu era actor şi când m-a văzut regizorul a întrebat: „Cine e ăsta?”. „Păi e băiatul directorului teatrului, lu` conu Mişu!” „Da`ce faci tu aicea?” „Şi eu pe-aicea, cu teatrul, ştiţi…” „Atunci, ia să vedem, să facă şi el figuraţie la noi, că avem nevoie şi de figuranţi dintr-ăştia mai civilizaţi, mai stilaţi, nu neapărat numai muncitori. Ia să faci tu figuraţie!”

Şi cum vi s-a părut propunerea?

MIHAI FOTINO: Am acceptat-o. Am lăsat toată treaba şi m-am apucat de meserie. Am făcut filmul şi după aceea au început examenele de intrare la şcoală. Eram în anul întâi de facultate şi m-am dus acolo să dau examen. „Da` tu la ce vrei să dai examen, mă?” „Păi am fost bolnav!” „Unde ai fost bolnav, la filmare? Ia să rămâi tu repetent”, a zis Storin, actorul. Mi-a venit rău, să ajung eu repetent la teatru! Atunci, taică-meu m-a luat la teatru şi am început să joc. Eram cu colegii mei de şcoală în anul întâi la institut, dar eram şi în anul întâi de teatru. Mergeam în turnee, făceam spectacole, astfel că am întrerupt activitatea la institut şi am făcut actorie fără să fac şcoală. Nu eram singurul caz, sunt foarte mulţi în situaţia asta.

Cât de greu era să fii actor în acei ani?

MIHAI FOTINO: A fost un episod când am fost chemaţi mai mulţi ca să ne reabiliteze pe toţi la teatru. A venit o clasă întreagă de nenorociţi. Am fost întrebaţi una-alta până când s-a ridicat un actor maghiar şi a început, cu accentul lui, să spună: „Onorată comisie, uitaţi-vă ce oameni aveţi voi aici în sală! Cum vă permiteţi voi să le spuneţi cum să facă teatru când ei fac teatru cu adevărat?”. Aşa ne-au iertat şi am absolvit. Spuneaţi mai devreme de colaborarea cu marele actor Radu Beligan… Am început cu Beligan în trupele particulare. A fost ani de zile director la Teatrul Naţional. Era născut în nord, la Galbeni, o zonă din Bucovina. Au transformat cuvântul „Galbeni”, l-au anagramat şi l-au transformat în Beligan. Îl ştiu de foarte multă vreme.

Aţi fost coleg mult timp şi cu o mare actriţă a teatrului românesc, Carmen Stănescu.

MIHAI FOTINO: Cu Carmen Stănescu sunt coleg de teatru de o viaţă. Am făcut atâtea piese cu ea, spectacole care, dacă se jucau numai de 100 de ori, erau considerate eşecuri. Acum, dacă se joacă de 10 ori este un mare succes. Nu mai este teatrul ca pe vremea noastră! Cu Carmen Stănescu am jucat foarte mult. La fel şi cu Ileana Stana Ionescu, o mare actriţă, cu care sunt născut în aceeaşi zi, pe 14 septembrie.

În ce măsură aţi fost atras să jucaţi şi în filme?

MIHAI FOTINO: Film am făcut mai puţin. Unul dintre cele în care am jucat a fost „Titanic Vals”. A jucat în el şi regretata Coca Andronescu, alături de care am colaborat la emisiunea radio din fiecare duminică de la ora 12, „De toate pentru toţi”. Era o emisiune atât de ascultată poate şi pentru faptul că nu erau prea multe televizoare. Era foarte îndrăgită şi s-a jucat mult timp. După revoluţie am fost împreună să ne înscriem la radio ca să ne reluăm emisiunea. Din păcate, nu a mai avut farmecul de odinioară. Cum vi se pare prezentul comparativ cu acele vremuri? Ce se întâmplă în ziua de azi este incredibil. La ora actuală îl iubesc pe Dan Puric, de pildă. Mă uit acum la el că a făcut şi el câţiva ani de teatru. Vă leagă foarte multe lucruri şi de un alt artist emblematic pentru teatrul românesc, Sică Alexandrescu.

Interviul integral în www.ziarulring.ro

Mişu Fotino a murit luni, în jurul orei 15.30, la Spitalul Elias din Bucureşti, unde era internat de aproape o săptămână, după o lungă şi grea suferinţă.

„Maestrul Mihai Fotino (Mişu Fotino) a încetat din viaţă, în cursul zilei de azi, la vârsta de 83 de ani. În cei peste 50 de ani petrecuţi pe scena Teatrului Naţional «I. L. Caragiale» din Bucureşti, artistul a dat viaţă unor personaje memorabile. Îţi mulţumim, Maestre!”, se arată şi într-un mesaj publicat de TNB pe pagina oficială de Facebook.

70 de ani de carieră, 50 de ani pe scena TNB

Născut pe 14 septembrie 1930, în Bucureşti, Mihai Fotino, cunoscut şi ca Mişu Fotino, şi-a construit o carieră bogată în teatru, dar şi în cinematografie şi în televiziune abordând mai ales genul comediei.

A debutat la vârsta de 6 ani, în anul 1936, în piesa de teatru „Coloniale”, iar, din 1952, Mihai Fotino a fost actor la Teatrul Dramatic din Braşov.

A fost remarcat de marele regizor Sică Alexandrescu, care a decis să-l aducă la Bucureşti. Din 1956, a jucat la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti.

MIŞU FOTINO A MURIT. Vezi cele mai importante roluri şi cele mai amuzante scenete VIDEO

La cea de-a XIV-a ediţie a galei premiilor Uniunii Teatrale din România, (UNITER), din 2006, Mihai Fotino a fost premiat pentru întreaga sa activitate.

De asemenea, Mihai Fotino a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. În februarie 2004, a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

 

Marele regret al MAESTRULUI: Am rămas HANDICAPAT

Mişu Fotino a murit, luni, la 83 de ani. A venit rândul lui să facă o lacrimă să curgă pe obrazul comediei româneşti, care încă nu şi-a revenit după trecerea în nefiinţă a lui Nae Lăzărescu. Mişu Fotino trăise în ultimii ani o dramă de nedescris, după ce starea precară de sănătate l-a forţat să renunţe la scena atât de dragă lui, căreia i-a dăruit 60 de ani din viaţă.

Mişu Fotino a murit cu regretul de a fi părăsit prea devreme scena atât de dragă lui. După 2005, an în care a suferit un atac cerebral, s-a despărţit definitiv de marea sa iubire – actoria. Se spunea despre el că era un actor care putea juca oricât, dar niciodată oricum, iar mina sa aparent tristă l-a făcut să fie o figură aparte în peisajul comediei româneşti, pe care l-a părăsit, însă, din cauza problemelor de sănătate.

Mitică Popescu: „E groaznic…”

„E groaznic. (…) Nu am cuvinte… mai ales că ne întâlneam, ne vedeam, pentru că eram vecini. Era un om minunat, un om extraordinar„, a declarat actorul Mitică Popescu.

De asemenea, acesta a precizat că este un mare păcat că Mişu Fotino a încetat din viaţă. „Un mare actor, încă un mare actor a dispărut”, a adăugat acesta.

Mişu Fotino a murit luni, în jurul orei 15.30, la Spitalul Elias din Bucureşti, unde era internat de aproape o săptămână, a declarat pentru MEDIAFAX directorul medical al unităţii sanitare, medicul Dana Safta.

Mişu Fotino a murit după o lungă şi grea suferinţă. Maestrul Mihai Fotino (Mişu Fotino) a încetat din viaţă, în cursul zilei de azi, la vârsta de 83 de ani. În cei peste 50 de ani petrecuţi pe scena Teatrului Naţional «I. L. Caragiale» din Bucureşti, artistul a dat viaţă unor personaje memorabile. Îţi mulţumim, Maestre!, se arată şi într-un mesaj publicat de TNB pe pagina oficială de Facebook.

Cultura română rămâne tot mai săracă după ce actorii Irina Petrescu, Petrică Popa, Nae Lăzărescu și Geo Costiniu, regizorii Sergiu Nicolaescu și Geo Saizescu, realizatorul de televiziune Titus Munteanu, pictorii Traian Brădean, Elena Uță Chelaru și Nistor Coita ne-au părăsit în 2013.