Cercetătorii susţin că în viitor vor putea fi cultivate plante alimentare pe Lună şi Marte

Cercetătorii au încercat să stabilească dacă este posibilă creşterea a diferite tipuri de plante pe solul marţian şi pe cel al Lunii. Pentru aceasta, au făcut un experiment cu 14 specii pe terenuri care imitau solul marţian şi pe cel lunar.

În total, 4.200 de seminţe au fost cultivate în 840 de ghivece cu regolit pus la dispoziţie de NASA, cea mai bună imitaţie posibilă a nisipului de pe Marte şi Lună, obţinut din pământ vulcanic din Hawaii şi nisip din Arizona. Experimentul a durat 50 de zile, iar rezultatul a fost ‘o mare surpriză’, a declarat Wamelink.

‘Unele specii, ca secara şi cresonul, au început să germineze în 24 de ore. Plantele crescute în solul marţian au înflorit şi unele chiar au făcut seminţe. Răsadurile de roşii s-au dezvoltat şi cele de morcovi chiar au rodit’, a relatat cercetătorul.

S-a dovedit în final că solul ‘marţian’ primeşte bine apa, iar cel lunar nu. În solul marţian, toate plantele au germinat, cel mai bine comportându-se seminţele agricole ca secara şi cresonul şi mai slab unele seminţe de specii sălbatice. După 50 de zile în seră, o mare parte din plante încă trăiau.

În schimb, solul lunar s-a dovedit neroditor. Germinarea şi creşterea plantelor au fost mult mai slabe. Mare parte din plantele germinate au murit înainte de încheierea experimentului. Totuşi, unele au rezistat după cele 50 de zile, între care secara, morcovul şi cresonul.

Există mai multe explicaţii pentru evoluţia proastă a plantelor ‘pe Lună’, în afară de faptul că solul nu asimilează apa în mod corespunzător. ‘Nisipul lunar conţine aluminiu, care este toxic pentru plante. În plus, are pH-ul prea mare, nu este destul de acid’, a explicat cercetătorul olandez.

Totuşi, în opinia acestuia, în viitor se vor putea cultiva plante pe Lună, dar solul trebuie tratat, ceea ce se poate face prin plantarea anumitor specii care absorb aluminiul şi prin adăugarea de acid pentru a scădea pH-ul.

Wamelink speră ca grupul său să poată continua experimentele, dorind să afle mai departe care este efectul gravitaţiei, care este diferită pe Marte, pe Lună şi pe Pământ, sau al luminii, care diferă ca intensitate şi spectru coloristic. În opinia sa, oamenii vor putea locui pe Lună în 10-15 ani.