Potrivit calculelor oamenilor de ştiinţă, această stea s-a format la doar 200 milioane de ani după Big Bang, scrie Mediafax.
Până acum, cele mai vechi stele identificate – descrise în 2007, respectiv 2013 de echipe de cercetători europeni şi americani – aveau vechimi de aproximativ 13,2 miliarde de ani.
La scară astronomică, această stea antică se află relativ aproape de Terra, a precizat Stefan Keller, de la Observatorul Mont Stromlo din capitala australiană Canberra.
Steaua se află în Calea Lactee, galaxia noastră, la o distanţă de circa 6.000 de ani-lumină de Terra. Numărul ei matricol din catalogul stelelor repertorizate din Univers este SMSS J0313000.36-670839.3.
„Factorul revelator al vârstei acestei stele este absenţa oricărui nivel detectabil de fier în spectrul luminos pe care îl emite”, a precizat Stefan Keller.
Iniţial, Big Bang a creat un Univers umplut cu hidrogen, heliu şi puţin litiu. Toate celelalte elemente chimice care există astăzi au fost create în interiorul stelelor, născute din norii de gaze şi praf lăsaţi în urmă de supernove, acele explozii ale unor stele uriaşe aflate la sfârşitul vieţii.
Reciclarea fără încetare a acestor elemente poate să îi ajute pe astrofizicieni să evalueze vârsta unei stele, întrucât concentraţia de fier creşte odată cu „reîncarnările” succesive. Altfel spus, cu cât există mai puţin fier într-o stea, cu atât aceasta este mai veche.
„Concentraţia de fier din Univers a crescut de-a lungul timpului, pe măsură ce noi generaţii de fier se formează şi mor. Putem să utilizăm cantitatea de fier conţinută într-o stea ca un fel de «orologiu» care ne spune momentul în care steaua s-a format”, a precizat profesorul Keller.
„În cazul acelei stele, cantitatea de fier reprezintă mai puţin de a milioana parte din aceea conţinută în Soare şi de cel puţin 60 de ori mai mică decât aceea din oricare altă stea. Acest fapt înseamnă că steaua în cauză este cea mai veche descoperită până în prezent”, a adăugat acelaşi cercetător.
Steaua SMSS J0313000.36-670839.3 a fost descoperită cu ajutorul telescopului SkyMapper de la Universitatea naţională australiană, care coordonează în prezent un studiu al boltei cereşti australe, întins pe durata a cinci ani.
Potrivit acestui studiu, publicat duminică în revista Nature, steaua în cauză ar fi provenit dintr-o supernova cu energie slabă, a cărei masă era de circa 60 de ori mai mare decât aceea a Soarelui.