APOCALIPSA VIKINGĂ este aşteptat pe 22 februarie. În anul 2014 a venit rândul vikingilor să ne sperie cu un apropiat şi inevitabil sfârşit al lumii, cu un nor de acid care provine din centrul galaxiei şi distruge absolut totul în calea sa.
Vadim Şcerbakov ne va relata ce se poate întâmpla deja pe 22 februarie 2014.
„Mass-media încearcă să facă în jurul acestei date aceeaşi zarvă ca şi în jurul profeţiei Maya. Dar toate acestea nu sunt altceva decât specule. În cântecele scrise în islandeza veche despre zeii şi eroii din mitologia scandinavă se relatează despre o iarnă de trei ani, care trebuie să preceadă sfârşitul lumii. Însă după cum ştim, în ultimii trei ani a avut loc schimbarea anotimpurilor”.
Aşadar, sfârşitul lumii conform scenariului miturilor scandinave nu trebuie să ne ameninţe. Dar cine ştie? Poate că în unele ţări, oamenii nu au reuşit să se bucure de zilele toride de iulie şi ei riscă mai mult decât noi.
În ceea ce priveşte norul gigantic de acid cu o suprafaţă de 16 milioane de kilometri, generat de o gaură neagră şi care se îndreaptă spre noi din centrul galacticii cu o viteză uriaşă, potrivit datelor observatorului american Chandra, el va ajunge pe Pământ pe 1 iunie 2014 şi va distruge întreaga civilizaţie. Oamenii de ştiinţă americani au constatat că acest „nor” distruge totul în calea sa, planete, stele şi asteroizi. Deci, nimeni nu va scăpa de el. Interesant, cât de repede va avea loc procesul distrugerii lumii noastre? Dacă vom da crezare datelor observatorului Chandra, viteza norului este egală cu viteza luminii. Aşadar, noi nici măcar nu vom avea timp să ne speriem şi să ne dăm seama că suntem deja morţi. Dar, oamenii de ştiinţă ruşi nu sunt de acord cu acest punct de vedere.
Astrofizicianul Mihail Odinţov a declarat următoarele pentru Vocea Rusiei.
„Pentru a fi precişi, trebuie să relevăm faptul că observatorul Chandra a făcut această „descoperire” încă în anul 2005. Atunci ei au relatat despre o emisie gigantică de substanţe dintr-o gaură neagră super-masivă, înregistrată pentru prima oară în istoria observaţiilor. Emisia a avut loc la o distanţă de 2,5 miliarde de ani lumină de noi. Chiar dacă am presupune teoretic că norul de acid se deplasează cu viteza luminii, ceea ce este imposibil, deoarece el are greutate şi alţi factori, care nu-i permit să dezvolte o asemenea viteză, acest „nor” se va apropia de noi peste foarte, foarte mult timp”.