Similarităţile se termină, însă, aici. Dunele de pe Titan sunt gigantice – au circa 90m înălţime şi 1,6km lăţime şi sunt făcute din hidrocarburi îngheţate şi nu din silicaţi, ca cele de pe Terra.
Pe Titan există 6,4 milioane de kilometri pătraţi de dune, o zonă de mărimea Statelor Unite. Formarea lor ar putea fi cheia către înţelegerea misterioaselor tipare climatice de pe luna cu nori a lui Saturn.
Dunele de „nisip” din hidrocarburi se află în zona ecuatorială a lunii, precizează experţii. Dunele sunt mai puţin voluminoase înspre nord, lucru datorat orbitei eliptice a lui Saturn, potrivit cercetătorilor.
Fiecare sezon de pe Titan durează circa şapte ani. Orbita eliptică a lui Saturn înseamnă că emisfera sudică de pe Titan are veri mai scurte, însă mai intense. Aşa că regiunile din sud sunt, probabil, mai uscate. Cu cât mai uscate sunt particulele de nisip, cu atât mai uşor pot fi transportate de vânt, pentru a forma dunele.
„Spre nord, umezeala solului creşte, particulele de nisip devin mai greu de mişcat şi, drept consecinţă, dezvoltarea dunelor este mai dificilă”, spune Alice Le Gall, cercetător la Jet Propulsion Laboratory de la NASA.
În susţinerea acestei teorii vine şi faptul că lacurile şi mările de pe Titan nu sunt distribuite în mod simetric, pe latitudini. Rezervele de etan şi metan lichid se găsesc mai mult în emisfera nordică.
„Dacă înţelegem cum se formează dunele, precum şi forma, mărimea şi distribuţia lor pe suprafaţa lui Titan vom putea afla cum funcţionează clima şi geologia de pe Titan”, a mai spus Nicolas Altobelli, cercetător în proiectul Cassini-Huygens, de la Agenţia Spaţială Europeană.