„Întrucât stocul este mult mai mare, înseamnă că acest strat joacă un rol mult mai important în funcţionarea oceanului şi afectează transferul de carbon şi de oxigen din ocean„, spune profesorul Carlos Duarte de la UWA.
Prof. Duarte a condus o expediţie de şapte luni în jurul globului, colectând informaţii despre peştii mesopelagici cu ajutorul eco-locaţiei. El spune că cele mai multe dintre aceste specii se hrănesc noapte, în apropierea suprafeţei apelor, iar în timpul zilei se mută spre fundul oceanelor, pentru a evita păsările. Peştii mesopelagici au ochi mari, pentru a vedea în întuneric, şi o sensibilitate mare la presiune.
„Sunt capabili să detecteze plasele de pescuit de la cel puţin cinci metri şi să le evite”, mai spune profesorul. „Întrucât se pricep atât de bine să evite plasele, încercările anterioare de afla câţi sunt au adus doar rezultate proaste. Aşa că, în loc să folosim plase, am folosit acustica – prin intermediul sonarelor”, explică cercetătorul.
Descoperirea este extrem de importantă. Duarte spune că cercetarea sa în cele cinci giruri oceanice, unde se strâng o mulţime de obiecte plutitoare, a dezvăluit informaţii foarte interesante.
„Noi le spunem deşerturi oceanice. Dar ele nu sunt deloc deşerturi, sunt de fapt ecosisteme pline de viaţă, care susţin o biomasă incredibilă”, a declarat Duarte. „Cele mai mari stocuri de peşti nu sunt în zonele de coastă, ci în centrul girurilor oceanice (…) Acest stoc imens de peşte pe care de abia l-am descoperit are 95% din toţi peştii din lume, neafectaţi de pescari”, a mai spus expertul.