Misterul zborului 370: Cum poate un Boeing 777 să dispară pur şi simplu de pe radar?

Zborul 370 al companiei Malaysia Airlines a decolat de la Kuala Lumpur vineri după-amiază, îndreptându-se spre Beijing. Turnul de control a pierdut contactul cu avionul la mai puțin de o oră după decolare, pe când aeronava se afla deasupra Golfului Thailandei. Avionul a dispărut pur și simplu de pe radar. Ce s-a întâmplat cu acest avion Boeing 777 ce transporta 227 de pasageri și 12 membri ai echipajului rămâne, deocamdată, un mister, potrivit Agerpres.

„Este un eveniment extrem de neobișnuit”, de declarat pentru LiveScience Sid McGuirk, profesor de management al traficului aerian la Universitatea Aeronautică Embry-Riddle din Florida. „Este foarte neobișnuit pentru un avion care se deplasează la altitudine înaltă — așa cum era acest avion, cel puțin conform informațiilor publicate de presă — să dispară de pe radar”, a continuat el.

Controlorii de trafic aerian folosesc două tipuri de radar pentru a monitoriza avioanele care fac curse de transport de pasageri. Un radar „principal” determină poziția avionului prin analiza semnalelor radar reflectate de aeronavă, iar radarul „secundar” monitorizează avionul comunicând cu instrumentul denumit transponder — un dispozitiv care emite un semnal de identificare ca răspuns la un semnal de interogare recepționat.

Instalațiile radar sunt poziționate la sol și fiecare dintre ele acționează pe o rază de aproximativ 320 de kilometri, conform lui McGuirk. Astfel, zborurile de pasageri transoceanice dispar de pe radar pentru anumite perioade de timp, dar acest lucru nu înseamnă că ele nu mai sunt monitorizate.

„Echipajele de zbor folosesc combinații de comunicații prin unde radio de înaltă frecvență (HF), comunicații prin voce, prin satelit și accesează rețele de date tip text prin care le raportează controlorilor de trafic timpul exact, poziția și plafonul de zbor în timpul traversării oceanului”, conform lui Emily McGee din cadrul organizației non-profit americane Flight Safety Foundation.

„Apoi ei îi țin la curent pe controlorii de zbor prin intermediul sistemelor de comunicații vocale sau prin text cu privire la modul în care decurge zborul și diferitele poziții geografice pe care avionul le atinge, la diferite intervaluri de timp”, a mai precizat McGee pentru Live Science. „Companiile aeriene depun planuri de zbor, iar avioanele urmează să ajungă în anumite poziții geografice de pe traseu, la anumite intervale de timp. Când un echipaj al unui avion nu transmite mesajul că a atins un anumit punct de control, se dă o alarmă. Acest caz este unul extrem de rar, în special dacă ne gândim la nivelul de dezvoltare tehnologică al avioanelor care zboară în prezent”, a adăugat ea.

Avioanele care realizează zvoruri comerciale pot ieși de pe radar pentru scurt timp, atunci când zboară la altitudini mici pentru că aparatele radar se bazează pe contact direct. Munții sau alte forme de relief pot bloca semnalul radar, la fel cum se poate întâmpla și din cauza curburii Pământului.

În aceste condiții, avioanele care zboară la altitudini mici pot fi dificil de urmărit continuu, în special în cazurile în care transponderul este oprit — un lucru de care au profitat și teroriștii care au deturnat avioanele de la 11 septembrie.

„Primul lucru pe care l-au făcut teroriștii care au preluat comanda avioanelor la 11 septembrie a fost să oprească transponderele”, a precizat McGuirk. „Odată ce au oprit transponderele, ei au schimbat cursul aeronavelor spre țintele pe care le-au fixat”.

Cineva care ar fi dorit să deturneze avionul companiei Malaysia Airlines ar fi putut să oprească, teoretic, transponderul și să coboare avionul până la altitudinea de aproximativ 1.520 de metri, a mai adăugat expertul american, precizând însă că acest scenariu este improbabil.

„Desigur că este cam greu să ascunzi un (Boeing) 777” a subliniat McGuirk. „Oriunde ar ateriza un astfel de avion, nu ar avea cum să nu atragă atenția și cineva ar raporta că aparatul de zbor nu s-a prăbușit ci a fost deturnat”, a concluzionat el.

McGuirk a făcut o legătură între cazul dispariției zborului MH370 și cel al zborului 447 al Air France, care a dispărut deasupra oceanului Atlantic în iunie 2009, după ce a decolat de la Rio de Janeiro cu destinația Paris.

Zborul 447 s-a prăbușit din cauza vremii nefavorabile, accident în care și-au pierdut viața toți cei 228 de oameni aflați la bord. Echipele de căutare au avut atunci nevoie de 5 zile pentru a localiza epava și de încă doi ani pentru a recupera cutiile negre ale avionului Airbus A330 de pe fundul oceanului.

Din anumite puncte de vedere, dispariția zborului MH370 este chiar și mai ciudată. Zborul 447 se afla la mare distanță de țărm, în afara razei de acțiune a radarelor. Însă, cel puțin aparent, avionul companiei Malaysia Airlines nu se afla prea departe de țărm, iar oficialități din cadrul Forțelor Aeriene Malaeziene au dat declarații pentru presă din care reiese că avionul se afla pe ecranul radarelor chiar înainte de a fi dat dispărut.

Comparația cu zborul Air France 447 este tragică pentru familiile și prietenilor pasagerilor cursei MH370, care sunt nevoiți să se aștepte la ce e mai rău.

Experții în avioane au speculat pe marginea faptului că transponderul avionului a încetat să funcționeze. Acest lucru se putea întâmpla dacă acest instrument a fost oprit deliberat, dacă a suferit vreo defecțiune sau dacă avionul s-a dezintegrat în aer.

Deși sistemele de comunicare și urmărire a traficului aerian sunt constant modernizate, se pregătește o schimbare importantă în acest domeniu, conform reprezentanților Administrației Aviatice federale americane (U.S. Federal Aviation Administration — FAA).

FAA lucrează la un sistem denumit NextGen care trebuie să facă tranziția de la instalațiile radar terestre la comunicarea poziției prin satelit.

„Navigarea prin satelit le va permite piloților să cunoască locația exactă și a celorlalte avioane aflate în aer, în apropiere. Acest lucru va permite zborul simultan al mai multor avioane în același sector aerian și va mări considerabil securitatea acestor zboruri”, conform comentariilor despre sistemul NextGen aflate pe site-ul FAA. „De asemenea, procedurile de aterizare coordonate prin satelit vor permite o creștere a eficienței și predictibilității aterizărilor pe orice aeroport. Iar odată ajunse la sol, același sistem va asigura debarcarea mai rapidă a pasagerilor”.

Tot în sarcina sateliților a căzut și misiunea de a localiza avionul Boeing al companiei Malaysia Airlines care a dispărut. O flotă internațională de sateliți de observații terestre a fost mobilizată în acest scop.

China, prin intermediul Agenției sale meteorologice, a invocat marți dispozițiile Cartei Internaționale „Spațiu și Catastrofe Majore”, lansată în 2000 de Agenția Spațială Europeană (ESA) și de Agenția Spațială Franceză (CNES).

În virtutea acestui acord, în cazul producerii unei situații de urgență, cei 15 semnatari ai Cartei, (printre care UE, SUA, Japonia, China și India) își pot folosi sateliții pentru operațiuni de căutare. Acești sateliți de observații meteorologice sau care supraveghează mediul pot furniza gratuit și foarte rapid imagini ale regiunii în care s-a produs o eventuală catastrofă sau, în acest caz, al zonei în care a dispărut acest avion.