Cristian Socol:Care e diferenţa între austeritatea din 2010 şi consolidarea fiscală calitativă propusă în 2012

Desi nu mai sunt demnitar public de ceva timp, cred ca ar fi bine sa explic cum am gandit noi refacerea echilibrelor macroeconomice in Romania.

Asupra nevoii de ajustare fiscală în România anilor 2009-2010 nu există dubii. Opinia consensuală asupra reducerii deficitelor gemene ridicate din România precriza este corectă din punct de vedere macroeconomic. România se confrunta atunci cu o serie de crize suprapuse – criza externă peste criza economică internă, criza politică plus criza socială, precum şi criza de încredere.

Nu exista incertitudini nici asupra nevoii de consolidare fiscala din 2012, 2013 si 2014. Dincolo de alegatiile habarniste, Romania are nevoie de o consolidare fiscala calitativa continua, graduala. Romania trebuie sa mearga inainte cu pasi mici, dar sustenabil, credibil. 

Există voci care susţin asemănări între programul de austeritate fundamentat şi implementat în anul 2010 şi programul de consolidare fiscală aplicat începând cu 2012. Sau ca progresele macroeconomice din ultimii 2 ani apar ca efect al politicilor adoptate in anii anteriori. Fals.

Alte articole

Cristian Socol, despre raportul Eurostat pentru România: „E cel mai bine de după Revoluţie”

Prima diferenta este legata de viziunea diferita asupra modului de rezolvare a dezechilibrelor si impactul acestor solutii asupra oamenilor. Austeritate versus consolidare fiscala, taieri de salarii, pensii si ajutoare sociale versus ajustare echitabila, aruncarea problemelor in viitor versus plata arieratelor si a datoriilor trecute demult de scadenta, miza pe modelul pe datorie versus reducerea datoriei si a echivalentei ricardiene s.a.

Sigur ca 2012 avea alta situatie macroeconomica decat 2010 dar si 2010 putea sa aiba alta situatie macroeconomica decat 2009. Insa componenta preventiva a analizei macroeconomice a lipsit total. Lagurile de recunoastere a problemelor macro, decalajele temporale de fundamentare a deciziilor si intarzierile in implementarea acestora au condus la aparitia crizei de lichiditate din 2009 si fortarea la masuri de austeritate foarte dure in 2010.

Pachetul de masuri de austeritate a fost aplicat in graba, lipsind componenta de gandire strategica, impactul asupra economiei s.a. Vezi astfel un amestec de masuri de taiere de salarii, pensii, ajutoare sociale insotite de cresterea peste noapte a TVA si a altor impozite si taxe. Dovada sta si in faptul ca economiile temporare la buget din taierea salariilor bugetarilor sunt depasite de sumele ce trebuie rambursate in acest an si in urmatorii ani drept despagubiri castigate in instanta de bugetari. Cu retinerile de la pensii CASS acelasi lucru. Practic guvernul de atunci s-a imprumutat la populatie taindu-le veniturile pentru ca guvernul ce vine sa plateasca factura plus penalitati, dobanzi s.a. Masura a fost rationala pentru a reduce nevoia de lichiditate de atunci si doar atat. In rest este total irationala. Statul s-a imprumutat de la toti bugetarii pentru a da inapoi mai mult doar catorva. TVA a crescut cu acelasi procent pentru toti, saracind si mai mult partea din societate cu o pondere ridicata a bunurilor de stricta necesitate in cosul de consum.

Venit pe fondul unor promisiuni antiausteritate, pachetul de masuri propus de guvernul instalat in mai 2012 a fost gandit pe ipoteza unui mix intre reducerea cheltuielilor publice, cresterea veniturilor bugetare si masuri reparatorii de natura sociala. Guvernul a fost corect si fata de mediul de afaceri, reducand arieratele si propunand masuri de stimulare a sectorului privat: TVA la incasarea facturii, scheme de ajutor de stat, scheme de minimis pentru IMM uri, reducerea TVA  la paine iar anul acesta reducerea CAS cu 5 puncte procentuale si scutirea de impozit pe profitul reinvestit. Pentru a reduce risipa investitiilor publice, acestea au fost prioritizate dupa criterii clar stabilite impreuna cu Banca Mondiala. Esecuri au existat in imbunatatirea colectarii si reducerea evaziunii fiscale, fiind nevoie astfel de anumite masuri nepredictibile privind cresteri de taxe.

Prima diferenta intre austeritatea propusa in 2010 si consolidarea fiscala calitativa propusa in 2012 este legata de modul in care privesti oamenii. Nu ai cum sa intinzi coarda prea mult in cazul unei societati precum cea a noastra, polarizata, saraca si cu standarde scazute. Exista disperare pentru a iesi din criza si tai venituri ca prima masura sau gandesti ca pana la urma reformele se fac cu oameni si pentru oameni si lasi masuri de genul taierilor de venituri la sfarsit. Sau nu le folosesti deloc. Dimpotriva.