Munca la negru continuă să fie fenomen larg raspândit în Europa

Sectoarele în care europenii lucrează la negru cel mai mult sunt reparațiile și renovările locuințelor (19 %), grădinărit (14 %), curățenie (13 %) și îngrijirea copiilor mici (12 %). Reparațiile și renovările locuințelor (29 %), reparațiile auto (22 %), curățenia locuințelor (15 %) și produsele alimentare (12 %) sunt cele mai solicitate bunuri sau servicii care implică munca la negru.

Letonia, Țările de Jos și Estonia au cel mai mare procent de respondenți care lucrează la negru (11 %). Cu toate acestea, există diferențe naționale importante cu privire la atitudinile și percepțiile cu privire la ceea ce înseamnă munca la negru, precum și la natura și volumul serviciilor implicate.

Țările în care respondenții spun că ar avea cunoștință cel mai probabil despre persoane care ar munci la negru sunt Danemarca (59%), Olanda (55%), Grecia (54%), Slovenia (48%) și Letonia (46%), în timp ce printre țările în care cei chestionați susțin că este puțin probabil să cunoască astfel de persoane se numără Malta, România (cu câte 20%) și Marea Britanie (15%).

Potrivit sondajului Eurobarometru, aproximativ unul din zece europeni (11 %) admite că, în anul precedent, a cumpărat bunuri sau servicii care implică munca la negru, în timp ce 4 % recunosc că ei înșiși au fost plătiți la negru în schimbul muncii fără forme legale.

Alte articole

Variola maimuței a fost confirmată și în Europa, după alerta sanitară la nivel internațional. Țara europeană unde a fost detectat primul caz

Produsul de bază care se scumpește enorm în toată Europa. Se îndreaptă spre prețuri-record. Mulți români deja nu și-l mai pot permite

În plus, unul din 30 (3 %) a fost plătit parțial în numerar de către angajatorul său („remunerație în plic”).

De asemenea, 60 % dintre cei chestionați indica faptul că prețurile mai mici au reprezentat principalul motiv pentru achiziționarea de bunuri sau servicii care implică munca la negru, iar 22 % menționează că au făcut-o ca favoruri pentru prieteni. 50 % menționează avantajele pentru ambele părți ca fiind principalele motive pentru care au lucrat la negru, 21 % menționează dificultatea de a găsi un loc de muncă cu forme legale, 16 % percepția că impozitele sunt prea mari, iar 15 % absența altor venituri.

Europenii din sud au fost cei mai numeroși printre cei care au menționat dificultatea de a găsi un loc de munca cu forme legale (41 %) sau lipsa unei alte surse de venit (26 %) Potrivit datelor sociologice, 3 % dintre respondenți declară că primesc o parte din remunerație sub formă de „numerar în mână”, o practică mai răspândită în societățile comerciale mici. Procentul din veniturile anuale primite ca remunerație în plic este cel mai mare în Europa de Sud (69 %), urmată de Europa Centrală și de Est (29 %), în timp ce în țările continentale și nordice se înregistrează procente mai mici (17 % și, respectiv, 7 %).

Țările cu cele mai mari procente de angajați aflați în întreținere care au primit salariile în plic sunt Letonia (11%), Croația (8%), Grecia, Slovacia și România (7% în fiecare) și Lituania, Bulgaria și Ungaria (6% în fiecare). Creșterea cea mai notabilă comparativ cu anul 2007 în ceea ce privește proporția angajaților care primesc salariul în plic este în Grecia (4 puncte procentuale), iar scăderile cele mai marcate sunt din România (-16 puncte) și Bulgaria (-8). Conform sondajului, doar puțin peste jumătate (53%) dintre europeni cred că persoanele care desfășoară muncă la negru prezintă un risc mai mic de a fi descoperite de către autoritățile competente.

Porivit Agerpres, sondajul mai relevă că europenii cheltuiesc o sumă anuală medie în valoare de 200 de euro pe bunuri sau servicii care implică munca la negru, în timp ce suma anuala medie câștigată de cei care lucrează la negru este de 300 de euro. Luxemburgul cheltuiește anual cei mai mulți bani pentru servicii și bunuri nedeclarate (500 de euro), valoare semnificativ mai mare decât în orice alt stat membru, fiind urmat de Olanda (400 de euro), Austria, Belgia și Italia (aproximativ 350 de euro în fiecare), Cipru (328 de euro), Danemarca (317 de euro) și Grecia (300 de euro). La polul opus se află Ungaria (68 de euro), alte țări cu cheltuieli medii anuale deosebit de scăzute la acest capitol fiind Bulgaria (118 de euro), România (115 de euro) și Letonia și Polonia (100 de euro în fiecare).

Problemele identificate în sondajul Eurobarometru, în care au fost intervievați 26 563 de respondenți din diverse grupuri sociale și demografice din toate statele membre, urmează să fie cuprinse într-o propunere a Comisiei din aprilie, prin care se va lansa o platformă europeană pentru prevenirea și descurajarea muncii la negru, care ar avea drept obiectiv intensificarea cooperării dintre statele membre pentru a aborda aceasta problemă într-un mod mai eficace. Platforma ar urma să reunească diverse organisme responsabile de asigurarea respectării legislației din statele membre, cum ar fi inspectoratele de muncă, instituțiile de securitate socială, autoritățile fiscale și cele responsabile de domeniul migrației, precum și alte părți interesate, și ar intensifica cooperarea la nivelul UE pentru a preveni și a descuraja efectiv munca la negru într-un mod mai eficient.

„Consecințele muncii la negru nu implică doar faptul că lucrătorii sunt expuși la condiții de muncă periculoase și la câștiguri mai mici, ci și faptul că aceasta privează guvernele de venituri și subminează sistemele noastre de protecție socială. Este necesar ca statele membre să pună în aplicare politici pentru a descuraja munca la negru sau pentru a încuraja transformarea ei în muncă cu forme legale și să conlucreze mai îndeaproape pentru a combate acest flagel. Acesta este motivul pentru care, în luna aprilie, Comisia Europeană va propune lansarea unei platforme europene pentru prevenirea și descurajarea muncii la negru, care ar îmbunătăți cooperarea între inspectoratele de muncă și organismele responsabile de asigurarea respectării legislației din întreaga Europă”, a declarat dl László Andor, comisarul UE pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune.