În jurul orei 12 a sosit la sediul Biroului Electoral Central C.V. Tudor cu lista PRM, iar ceva mai târziu Gheorghe Funar era aşteptat şi el, dar cu o altă listă în numele.
Membrii BEC au avut de analizat o situaţie foarte încurcată întrucât ambii pretendenţi la conducerea PRM pot invoca hotărâri judecătoreşti care îi favorizează. Favorit era totuşi Vadim Tudor întrucât ca reprezentant al PRM în BEC a fost acceptat un partizan de-al său.
Fondatorul PRM a avut din nou câştig de cauză. „Semnăturile şi listele au fost verificate şi au fost acceptate”, a anunţat Vadim Tudor. Acesta a arătat că decizia BEC îl pune pe Funar în imposibilitate de a se mai prezenta oficial ca acţionând în numele partidului. „Aşa poate vine oricine cu o pâlnie în cap şi să plimbe un galoş în urma lui şi să spună cu e Napoleon Bonaparte”, l-a ironizat Vadim pe rivalul său.
Pe 19 noiembrie, instanţa a respins cererea lui C.V. Tudor de anulare a înlocuirii sale din funcţia de preşedinte al PRM şi de excludere a sa din partid, decizii care au fost adoptate de Consiliul Naţional al PRM din 15 iunie.
La numai câteva zile, pe 28 noiembrie, Vadim a obţinut la Tribunalul Municipiului Bucureşti o decizie de anulare a modificării Statutului PRM de la Consiliul Naţional ceea ce ar însemna că PRM se întoarce la stadiul de dinainte de Consiliu, când Vadim era preşedinte al PRM.