Astfel, nu se ţine cont de necesitatea asigurării actului de guvernare în condiţiile unei susţineri parlamentare care să permită obţinerea votului de învestitură şi realizarea programului de guvernare. CCR face aceste afirmaţii în motivarea deciziei privind proiectul de revizuire a Constituţiei şi afirmă că mecanismul propus în aceste revizuiri conduce la un monopol al câştigătorului, chiar dacă acesta nu e majoritar. Astfel, demersul USL este respins de Curtea Constituţională.
Curtea constată că textul analizat pune accent pe rezultatul electoral obţinut de partidele sau alianţele politice participante la alegeri, conferind doar un caracter ultim şi subsidiar capacităţii unei alianţe politice parlamentare de a asigura majoritatea absolută a mandatelor parlamentare.
Judecătorii CCR atrag atenţia că noul text nu ţine cont de realitatea politică şi este de natură a crea premisele unor alegeri anticipate repetate.
‘Astfel, deşi aparent textul analizat clarifică competenţele preşedintelui, prin rigidizarea excesivă a procedurii de desemnare a candidatului pentru funcţia de prim-ministru, pe de o parte, nu acoperă toate ipotezele constituţionale posibile, iar, pe de altă parte, nu ţine cont de configuraţia/situaţia politică existentă în Parlament. În aceste condiţii, o atare procedură lipsită de flexibilitate poate da naştere cu uşurinţă la crize politice şi, astfel, se constituie într-un obstacol constituţional real’, arată CCR.