CCR: Pierderea mandatului de parlamentar în urma demisiei din partid nu e constituţională

‘Dispoziţiile cuprinse în propunerea legislativă sunt menite să îngrădească libertatea parlamentarului de a se afilia la un grup parlamentar sau altul sau de a deveni independent faţă de toate grupurile parlamentare’, se arată în motivarea deciziei CCR privind proiectul de revizuire a Constituţiei.

De asemenea, Curtea atrage atenţia asupra faptului că, potrivit Constituţiei în vigoare, în exercitarea mandatului, parlamentarii sunt în serviciul poporului şi că orice mandat imperativ este nul.

‘Răspunderea pentru o anumită opţiune politică, manifestată prin demisia din partidul politic din partea căruia a fost ales sau prin înscrierea într-un alt partid nu poate fi decât una politică, cel mult morală, dar în niciun caz juridică. Aşa fiind, aplicarea sancţiunii pierderii mandatului de parlamentar afectează în mod grav interesele alegătorilor pe care îi reprezintă şi nesocoteşte unul dintre fundamentele democraţiei parlamentare – mandatul reprezentativ’, arată judecătorii CCR.

În ceea ce priveşte imunitatea parlamentară, Curtea este de părere că modificarea articolului 72, în sensul propus în proiectul de revizuire a Constituţiei, ar conduce la crearea unui statut privilegiat sub aspectul protecţiei mandatului demnităţii publice pentru reprezentanţii puterii executive (preşedintele şi membrii Guvernului), în vreme ce reprezentanţilor puterii legislative ‘li se suprimă această garanţie constituţională de ordin procesual penal’.

Alte articole

Demisie a unui ministru din Guvernul Ciolacu, cu doar cinci zile înainte de alegeri

CCR declară neconstituțională suprataxarea producătorilor de energie. Guvernul ar putea fi obligat să restituie sumele deja plătite

Judecătorii Curţii arată că respectiva modificare vizează abrogarea tezelor a doua şi a treia ale actualului alin. 2 al articolului 72, potrivit cărora urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, iar competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi.

Curtea consideră că respectivele prevederi nu trebuie eliminate din corpul Legii fundamentale întrucât ele instituie ‘o măsură de protecţie a mandatului exercitat de către parlamentari, având caracterul obiectiv al unei garanţii constituţionale a libertăţii individuale a persoanei care ocupă funcţia de demnitate publică şi a dreptului la un proces echitabil’.

De asemenea, judecătorii Curţii propun şi eliminarea modificării aduse articolului 62, prin care numărul deputaţilor nu ar fi fost mai mare de 300. Judecătorii au atras atenţia că dispoziţiile modificatoare nu fac trimitere şi la categoria senatorilor şi că, în plus, prevăd expres că în numărul stabilit nu sunt incluşi reprezentanţii minorităţilor naţionale.

Potrivit Curţii, forma actuală a articolului amintit ar trebui menţinută întrucât prevede atât norma de reprezentare, cât şi un cadru constituţional unitar cu privire la membrii Parlamentului.