Potrivit documentului postat pe site-ul CSM, numărul cererilor la CEDO a scăzut de la 8.712 în anul 2012, la 6.050 în anul 2013.
‘Şi în 2013, numărul hotărârilor şi deciziilor prin care nu s-a constatat nicio încălcare a unui drept prevăzut de Convenţie (99) a fost mai mare decât cel ai hotărârilor prin care s-a constatat încălcarea Convenţiei (83). Principalele domenii în care Curtea de la Strasbourg a pronunţat hotărâri de condamnare a României, relevante pentru sistemul judiciar, sunt: durata excesivă a procedurilor judiciare, dreptul la libertate şi siguranţă, dreptul la un proces echitabil, dreptul la libertate de gândire, conştiinţă şi religie’, se arată în documentul menţionat.
În ceea ce priveşte procedurile în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, din perspectiva acţiunilor directe, în 2013, Curtea nu s-a pronunţat asupra niciunei cauze în care România să fie parte.
Referitor la deciziile preliminare, în 2013, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat 8 decizii în soluţionarea pe fond a unor cereri preliminare formulate de instanţe din România.
Pe de altă parte, în 2013, în calitatea sa de garant al independenţei justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii a acordat o atenţie deosebită demersurilor realizate pentru revizuirea Constituţiei României, formulând mai multe observaţii cu referire la acele amendamente rezultate în cadrul dezbaterilor ce au avut loc în şedinţele Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului ce s-ar putea concretiza într-un risc pentru independenţa sistemului judiciar.
Observaţiile CSM au vizat: judecătorii şi nici procurorii nu pot fi citaţi şi obligaţi să se prezinte în calitate de martori în faţa Comisiilor parlamentare, deoarece, conform normelor constituţionale, fac parte din autoritatea judecătorească; în materia răspunderii materiale a magistraţilor, în situaţia în care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că exercitarea dreptului la acţiunea în regres trebuie să fie lăsată, în continuare, la latitudinea titularului acţiunii; a fost susţinută necesitatea întăririi actualului statut al procurorului, prin consacrarea constituţională a independenţei sale, corespunzător statutului sau de magistrat.