O afecţiune BIZARĂ i-a distrus viaţa.De 14 ani miroase a PEŞTE şi OUĂ STRICATE şi îndură UMILINŢE de nedescris

De 14 ani, o problemă medicală a făcut-o să miroasă numai a peşte şi, uneori, a ouă stricate, ceea ce a făcut-o să fie marginalizată de toţi cunoscuţii şi umilită în repetate rânduri de colegii de muncă.

Ellie James are 44 de ani şi este una din puţinele persoane din lume diagnosticate cu Trimetilaminurie, boală din cauza căreia a primit în „dar” zeci de săpunuri şi parfumuri de la „binevoitorii” care credeau că miroase în asemenea hal din cauza unei igiene precare. Nu o dată Ellie s-a simţit umilită de cadourile sugestive pe care le-a primit, iar boala de care suferă, cunoscută şi sub numele de sindromul mirosului de peşte, a avut un impact devastator asupra vieţii sale.

Ellie a fost numită „Împuţita” de mulţi oameni care nu înţelegeau cauza felului în care ea mirosea şi nu o dată aceştia i-au lăsat în cutia poştală deodorante şi alte produse similare.

Afecţiunea i-a fost depistată când avea 30 de ani şi se manifestă prin faptul că organismul ei nu tolerează anumite alimente, cum ar fi carnea, lactatele, cafeaua şi peştele, iar atunci eliberează trimetilamina, care o face să miroasă a peşte putrezit sau a ouă stricate.

Alte articole

Medicul Vlad Ciurea dezvăluie care este cel mai bun pește pentru sănătate. Care este motivul pentru care mulți români îl evită

Florii 2025. Trucuri în bucătărie. Cu ce să ungi peștele pentru a obține gustul perfect

Mai mult, chiar dacă evită alimentele despre care ştie că îi fac rău, uneori mirosul nu poate fi împiedicat să apară şi nu o dată a fost abuzată pe stradă sau în mijloacele de transport, ceea ce a făcut-o să cadă în depresie, timp în care se îmbăia şi de cinci ori pe zi şi îşi freca pielea cu buretele de vase şi cu detergent, în speranţa că va reuşi să scape de mirosul care i-a distrus viaţa.

„La început nu am înţeles ce se întâmpla. Mereu am avut o igienă impecabilă, iar mirosul era un mister. M-am gândit că pisica a adus un şoarece în casă şi l-a lăsat să putrezească. Încet, încet am realizat însă că eu eram sursa mirosului, când am văzut că oamenii se holbau la mine şi se ţineau de nas. Toţi şuşoteau pe la spatele meu la birou, iar seara când ajungeam acasă plângeam fără oprire. A început să «plouă» cu parfumuri primite cadou, iar de Crăciun am primit un săpun, ceea ce a fost foarte umilitor.

Chiar şi vizita la medic a fost o umilinţă în plus, acesta vorbindu-i despre igiena personală şi încercând să o înveţe cum să se spele. După această experienţă, nu a mai mers la alt medic timp de un an, iar atunci, împreună cu acesta au descoperit un forum al oamenilor cu probleme similare şi a aflat care este afecţiunea de care suferă. „A fost greu de digerat, dar măcar întrebările mele aveau din acel moment un răspuns”, spune Ellie, care ulterior a mers la un endocrinolog care i-a prescris un tratament cu antibiotic şi o dietă. În plus, Ellie a început să folosească un săpun special, cu PH echilibrat, după ce a aflat că săpunul obişnuit, de fapt, înrăutăţea lucrurile.

Chiar dacă nu a scăpat de boală, întrucât nu există un tratament, Ellie a învăţat să trăiască cu afecţiunea sa şi, mai mult, să nu se mai simtă umilită de reacţiile celor din jur, care habar nu au ce i se întâmplă, ci reacţionează doar la mirosul urât pe care îl emană.