Mii de credincioşi vin an de an la mănăstirea Dervent în căutarea vindecării sufleteşti, dar şi trupeşti. Oamenii spun că mănăstirea găzduieşte o icoană făcătoare de minuni şi un izvor tămăduitor.
Legenda spune că izvorul tămăduitor de la mănăstirea Dervent a apărut după ce Sfântul Andrei a lovit o piatră cu toiagul său. „Izvorul Tămăduirii la Mănăstirea Dervent are o încărcătură cu totul specială. Maica Domnului, prin lacrimile sale, a făcut ca prin acest Izvor al Tămăduirii să fie cu adevărat pentru cei ce iau apa sfinţită motiv de bucurie, de vindecare, de întărire în credinţă”, spune Teodosie, arhiepiscop de Tomis.
Mai mult, tradiţia spune că la Dervent, pe locul unde au fost martirizaţi patru sfinţi au crescut din pământ patru pietre în formă de cruce, cu însuşiri tămăduitoare şi făcătoare de minuni.
Localnicii susţin că minunile de la Dervent nu sunt de ieri, de azi. Legenda spune că un tânăr cioban născut surdo-mut, s-a vindecat complet după ce şi-ar fi odihnit capul pe unul din braţele crucii.
Iar minunile nu se opresc aici. „Am venit în acest sfânt loc întâia dată în anul 1904, de Izvorul Tămăduirii, dar nu puteam merge pe jos. Eram ca mort în coşciug. Nu puteam să mă servesc nici cu mâinile, nici cu picioarele. În cârje, doar ce m-am atins de Sfânta Cruce şi mi-a revenit puterea picioarelor”, povesteşte un român în „Cartea videcărilor” de la mănăstire.
Un alt lăcaş sfânt la care românii vin cu speranţă este Biserica Mânăstirii Nucet, construită în jurul anului 1400. An de an, cu ocazia marii sărbători a Izvorului Tămăduirii, mii de credincioşi participă la hramul mănăstirii Nucet. După oficierea slujbei religioase, preoţii, călugăriţele şi credincioşii pornesc în procesiune spre „fântâna de leac”, situată în pădurea din apropiere.
Localnicii spun că izvorul, descoperit cu sute de ani în urmă, are proprietăţi tămăduitoare.