Mituri despre Nicolae Ceauşescu, DĂRÂMATE. Cum se comporta în intimitate şi cum o trata de fapt pe Elena VIDEO

Despre Nicolae Ceauşescu s-a crezut multă vreme că lua decizii influenţat de „academiciana de renume mondial” care îi era consoartă. Mai mult, la un moment dat s-a creat impresia că ea era cea care tăia şi spânzura în ţară şi că soarta românilor se decidea mai degrabă în Cabinetul 2.

Despre cum lua dictatorul deciziile, cum era influenţat de soţia sa, Elena, dar şi despre servilismul lui Ion Mihai Pacepa, a vorbit, pentru România TV, nepotul fostului preşedinte, Emil Bărbulescu.

Emil Bărbulescu, nepotul lui Nicolae Ceauşescu, ajunsese la 29 de ani, în 1988, şeful Miliţiei şi al Securităţii din Olt. Pentru el revoluţia din 1989 a fost ca un duş rece, mai ales că după încheierea evenimentelor el a fost aruncat în închisoare pentru opt luni. Deşi s-a încercat demonizarea sa, Emil Bărbulescu a trecut peste toate greutăţile şi chiar a scris câteva cărţi despre epoca lui Nicolae Ceauşescu, iar mărturiile sale pot constitui un izvor istoric demn de luat în seamă ţinând cont de faptul că are informaţii din anturajul familiei Ceauşescu.

Alte articole

Nicolae Ceaușescu și pasiunea pentru vânătoare. Diactatorul a stabilit un record mondial imposibil de bătut, dar a trișat

Romina Gingaşu, soţia magnatului Ferrari, a licitat pentru blana de vulpe a Elenei Ceauşescu

Contrar convingerii generale că lui Ceauşescu i-ar fi plăcut să fie lăudat, ceea ce se şi întâmpla în presa vremii, în cadru intim nu suporta linguşeala: „Nu era genul de om care să-şi ridice singur statuie. Nu accepta ca cineva, în cadru intim, să-l laude cineva”.

În plus, mitul conform căruia Elena Ceauşescu îi controla orice mişcare şi era informată despre toate acţiunile lui Nicolae Ceauşescu a fost infirmat de nepotul dictatorului: „Nu este adevărat. Dirija, poate, informaţii, din motive care îmi scapă şi putea să cenzureze nişte lucruri. Era foarte important ce făcea, pentru că îl rupea de realitate. Dar nu o făcea din răutate, ci mai degrabă din naivitate, ea credea că face bine. Avea şi ea mulţi agenţi infiltraţi în jurul ei… Dar la nivel de decizie, nu avea niciun cuvânt de spus. Era suficientă o privire de-a lui ca ea să lase capul jos şi să nu mai scoată o vorbă trei ore”.

Citeşte şi Cel mai mare secret al Elenei Ceauşescu. De ce a apelat la Regina magiei albe

Bărbulescu povesteşte că, despre trecut, Ceauşescu avea o viziune interesantă şi niciodată nu i-ar fi înjurat pe foştii conducători ai ţării, fie ei comunişti, fie regalişti, deşi pe vremea lui Antonescu sau a lui Mihai I fusese chiar şi arestat şi batjocorit de jandarmi.

„El a fost cel care l-a determinat pe Dej să elibereze deţinuţii politic, aducându-i aminte de perioada pe care ei au petrecut-o în închisori. Ca divadă că nu a uitat acea perioadă au fost şi desele amnistii date de.a lungul timpului pentru deţinuţii de drept comun”, a povestit Emil Bărbulescu.

Citeşte şi Nepotul lui Ceauşescu: Nu-i normal ca un popor creştin să-şi OMOARE conducătorul într-o ZI SFÂNTĂ

Nepotul fostului dictator a subliniat că între România şi URSS a fost doar o adversitate, nu o duşmănie în cel mai pur sens al cuvântului. „Adversari au fost conducătorii sovietici. El făcea diferenţierea între poporul rus şi conducătorii politici sovietici, care nu voiau sub nicio formă să accepte că suntem egali în drepturi şi obligaţii, aşa cum voia el să fie în cadrul pactului de la Varşovia, din care făceam parte. Adversitatea era la nivel de conducere şi a fost de la început la sfârşit. La fel de adevărat este că a fost un adevărat prieten al Americii”, spune Emil Bărbulescu, adăugând că fostul dictator încerca să ţină armata română departe de manevrele comune cu celelalte ţări socialiste.

„Armata română nu participa la acţiunile pactului de la Varşovia decât pe hârtie, la nivel de Stat Major. Niciodată noi nu am participat cu trupe. Acolo era vorba de o opozanţă evidentă pentru oricine voia să vadă. Cred că acei cinducătpri ai vestului şi ai americii, care nu erau nicidecum nişte naivi care se lăsau înleşaţi de aparenţe, ştiau bine care e poziţia lui Nicolae Ceauşescu şi a Romîniei în pactul de la Varşovia şi tocmai de aceea i-au acordat atenţia şi onorurile nemaiîntâlnite până la acea vreme şi nici după”, a punctat Bărbulescu.

Citeşte şi Amanţii Elenei Ceauşescu. Vezi legătura dintre soţia dictatorului şi Ion Iliescu VIDEO

Având o funcţie importantă în sistem, dar şi o poziţie bună în familie, Emil Bărbulescu spune că are o mulţime de date despre Ion Mihai Pacepa şi este convins că acesta slujeşte şi astăzi tot Kremlinul: „Americanii nu s-au lăsat niciodată înleşaţi de «bunele intenţii» ale lui Pacepa. Este imposibil ca servicii ca ale americanilor să nu fi luat în considerare ipoteza ca Pacepa să fi fost agent sovietic implantat. Este imposibil, ei au acordat doar atâta credibilitte cât să-l mulgă de informaţii, după care să-i acorde posibilitatea să delireze prin cărţile lui şi să se afirme economic. Dar nu cred că au crezut vreo secundă în loialitatea lui faţă de valorile democratice ale Americii. Cred, de altfel, este o supoziţie, că şi la momentul actual Pacepa răsounde comenzilor venite de la Kremlin. Este o convingere venită din informaţiile pe care le-am deţinut la momentul respectiv, pentru că să nu uităm că eu nu aveam doar funcţie în sistem, ci şi prieteni cum a fost generalul Vlad, pe care l-am reevaluat între timp şi care e pe plus ca şi patriot. Aveam prieteni suspuşi care puteau să-mi dea astfel de informaţii. Generalul Vlad cred că a şi pelcat atunci şi a docu,entat activitatea lui Paceoa şi preşedintele Ceauşescu a concluzionat că nu reprezintă un pericol pentru România, deşi se ştie că din punct de vedere economic a afectat România mai mult decât un război plecarea lui”.

Despre dezvăluirile făcute de foşti generali de securitate, precum cele despre Carlos Şacalul, crede că acestea sunt în mare parte constructe false menite să semene confuzie: „Este evident că Pleşiţă a mai şi delirat. Se sclerozase, ştiu eu… A spus şi multe poveşti care… şi dacă ar fi făcut un şef de servicii secrete nu le spune. Dar a spus şi lucruri adevărate, dar a şi deviat mult. Cum s-a demonstrat, noi nu ne-am folosit de Carlos pentru asasintate sau mai ştiu eu ce s-a spus. Cu Carlos dânsul a vorbit la începutul anilor 80, dar când am ajuns la un nivel mai înalt nu am mai auzit de Carlos”.