Poate cea mai sensibila dintre acestea a fost scrisa cu cativa ani in urma, cand mama Simonei implinea 60 de ani.
„Scrisoare catre mama… Mi-e dor de tine acum. Mainile tale, care fac minuni, sunt calde si moi. Intotdeauna. Iti spun ca ma doare si tu doar iti asezi palma… Si trece. Iar apoi ma saruti. Stii, mama, nu ti-am zis niciodata „te iubesc”. Dar tu simti asta… Poate ca ar fi trebuit s-o spun pana acum. Pentru ca nu te iubesc doar de 32 de ani, de cand tu m-ai adus pe lumea asta. Te iubesc de 60 de ani, atat cati ai tu! Nu intamplator tu esti mama mea si eu iti sunt fiica… N-am sa-ti uit niciodata privirea de atunci de cand am plecat de-acasa, in urma cu opt ani. Stateai in prag, tu mai puternica, intotdeauna, dar cu atata durere in ochi… Stiu ca ai plans. Am plans si eu. Imi port ca niste pietre de gat, toate despartirile de peste ani…”