Cristi Puiu: Să faci film e un act de iubire. Actorii vin pe platou să îl iubească pe regizor

Regizorul român a participat la dezbaterea „Realismul cinema-ului românesc: Moartea domnului Lăzărescu”, alături de Mihai Vacariu, autor al cărţii „Îndrăgostit de Tarkovski”. Moderator a fost Gabriel Vacariu, potrivit Agerpres.

Încă de la începutul dezbaterii, Cristi Puiu a abordat cu umor lista de premii câştigate de el, pe care gazdele o prezentau. „Sunt această Simona Halep a cinematografiei”, a glumit artistul. Puiu a vorbit în faţa studenţilor despre cum a creat „Moartea domnului Lăzărescu”, despre viziunea sa asupra meseriei de regizor şi a celei de actor, dar şi despre modul în care se raportează la public.

Cât despre titlul dezbaterii, Puiu a spus că nu crede în etichete de niciun fel. „Mie nu mi-a plăcut şcoala. Ce ştiu ştiu din proprie experienţă şi din ce am citit. Îmi ies bube pe piele când oamenii pun nişte etichete. Dacă aş fi fost la mine în cartier, în Ozana, aş fi scos nişte cuvinte despre „realism” „, a afirmat artistul.

Mai mult, Cristi Puiu a spus că dincolo de numele şi curentele elaborate de specialişti sau critici, arta se rezumă, pentru el, la o singură reacţie. „Singurul lucru pe care îl pot spune legat de artă în general e că dacă obiectul ăla artistic nu este expresia unei mărturisiri, nu mă interesează. Dar nu mă interesează deloc”, a declarat Puiu.

Alte articole

Regizorul Cristi Puiu: „Autorităţile au injectat frica, iar medicii ştiu asta, dar nu sunt primiţi să vorbească”

În acest sens el îşi creează filmele şi are cerinţe particulare de la actorii săi. „Ca să faci un film, trebuie să treci prin Defileul Dracilor să primeşti banii şi dacă mai rămân zece la sută din tine, când pleci la drum, trebuie să merite (…) în ziua aia de filmare, trebuie să fii acolo”, a susţinut el.

„Dacă în fiecare zi de filmare mă întorc la „Eu, autorul, spun cum se vede lumea de la fereastra mea”, e minunat”, a adăugat regizorul. Pentru Puiu, „actorul este acela care trebuie să fie într-o situaţie, nu să o interpreteze”. „Nu cred că există meseria de actor, cred că există misiunea de actor”, a apreciat el.

Cineastul a vorbit şi despre ceea ce l-a inspirat în crearea filmului „Moartea domnului Lăzărescu”, producţie care a primit în 2005 premiul” Un Certain Regard” la Cannes şi care este considerată prima creaţie din ceea ce criticii au numit „Noul Val al Cinematografiei Româneşti”.

Puiu a spus că punctul de plecare a fost povestea reală a unui bătrân bolnav, care după ce a fost dus de la un spital la altul cu Salvarea, a fost abandonat în stradă, unde a murit. „După „Marfa şi banii”, eram în priză. (…) Am avut o criză de ipohondrie timp de doi ani, criză de care am scăpat la o psihoterapeută. (…) În perioada aceea am strâns toate informaţiile de care aveam nevoie”, a declarat regizorul. Puiu a spus şi de ce în filmul său nu a ales finalul din realitate. „Acela era un accident. Pe mine mă interesează norma”, a precizat regizorul.

De asemenea, el a vorbit şi despre modul în care filmul a fost receptat de public şi de specialişti. „Majoritatea criticilor vorbesc despre filmul acesta ca despre un film despre sistem, ceea ce mi se pare cea mai mare măgărie ever”, a afirmat regizorul. Puiu a spus că niciodată nu se gândeşte la public atunci când creează. „Este maximul de respect pe care i-l arăţi spectatorului când te expui pe tine”, a spus el.

Cristi Puiu a realizat recent un scurtmetraj care este prezent în filmul omnibus „Bridges of Sarajevo”, ce va fi prezentat la Festivalul de la Cannes în proiecţie specială.