Mary Anning a descoperit primul schelet complet al unui ichthyosaur pentru ca ulterior, în carierea ei de colecţioneră de fosile şi paleontologist, să descopere primele două schelete de plesiosaur şi primul pterosaur.

Mary Anning (1799 – 1847) a fost contemporană cu Charles Darwin, aceasta devenind cunoscută pentru că a descoperit o serie de fosile importante, în straturile de fosile marine din epoca Lyme Regis.

De origine britanică, Mary Anning este printre primii oameni care au descoperit dovezi cu privire la ceea ce avea să devină Teoria Evoluţiei. Din păcate, meritele ei nu au fost recunoscute la adevărata lor valoare datorită faptului că era femeie, iar în perioada în care a trăit ea, respectiv secolul XIX, femeile nu aveau preocupări ştiinţifice.

Mary Anning a descoperit primul schelet complet al unui ichthyosaur pentru ca ulterior, în cariera ei de colecţioneră de fosile şi paleontologist, să descopere primele două schelete de plesiosaur şi primul pterosaur.

Mary Anning provenea dintr-o familie săracă. Aceasta a fost orfană de tată, după ce acesta a murit pe vremea când avea 12 ani. S-a născut în anul 1799, pe vremea când Marea Britanie era în război cu Franţa. Atunci când avea 16 ani a început războiul de la Waterloo şi a trăit pe vremea când Victoria a devenit regină. Mary Anning a murit în 1847, la vârsta de 48 de ani.

Mary Anning nu a fost şcolită pentru a deveni om de ştiinţă, dar descoperirile importante pe care le-a făcut din pură pasiune.

MARY ANNING reuşea în urmă cu aproape două secole să uimească pe toată lumea cu o serie de descoperiri „bizare” făcute pe o plajă din Marea Britanie. Din straturile de calcar, paleontoloaga scotea la lumină, după milioane de ani de „conservare”, fosilele unor creaturi impresionante.

Mary Anning avea să devină cunoscută în lume pentru descoperirea unor fosile importante, în straturile de fosile marine din epoca Jurasicului din Lyme Regis (foto). Munca lui MARY ANNING a contribuit la schimbările fundamentale în gândirea ştiinţifică despre viaţa preistorică şi istoria Terrei, care au avut loc la începutul secolului 19.

Descoperirile lui MARY ANNING includ un schelet de ihtiozaur, primele schelete de plesiosaur, primul schelet de pterosaur din afară Germaniei şi fosile marine. Din cauza ateismului său şi a faptului că era femeie, lucrările lui MARY ANNING nu au fost publicate şi rareori i se acordă credit pentru meritele sale ştiinţifice.

La 12 ani, MARY ANNING descoperă primul schelet complet al unui ichthyosaur pentru că ulterior, în cariera ei de colecţionară de fosile şi paleontologist, MARY ANNING să descopere primele două schelete de plesiosaur, primul pterosaur şi altele.

Contemporană cu Charles Darwin, MARY ANNING este printre primii oameni care descoperă dovezi cu privire la ceea ce avea să devină Teoria Evoluţiei. Societatea în care trăia din păcate nu i-a recunoscut foarte mult din meritele pentru muncă depusă din cauza simplului motiv că era femeie.

Descoperirea de către MARY ANNING a unor schelete aparţinând unor animale ciudate care au vieţuit acum milioane de ani şi folosirea lor drept argument al teoriei evoluţioniste a fost o grea lovitură pentru biserică.

Descoperire făcută de MARY ANNING în muzeul din Lyme Regis, amplasat pe locul fostului magazin pe care-l deţinea Mary.

MARY ANNING, google doodle pe 21 mai

Pagina de start a motorului Google afişează un logo în care silueta lui Mary Anning – prezentată din spate şi purtând o pelerină verde şi o pălărie – formează litera „L”, iar oasele fosilizate ale unei vieţuitoare preistorice alcătuiesc celelalte litere ce compun cuvântul „Google”.

Mary Anning s-a născut pe 21 mai 1799, într-un sat dintr-o regiune de coastă din Anglia, în comitatul Dorset, denumit Lyme Regis. La vârsta de 15 ani, a trăit o experienţă ieşită din comun: Mary a fost singura supravieţuitoare după ce un fulger a lovit patru persoane din acel sat, inclusiv pe bona care o ţinea de mână în acel moment.

Tatăl ei, tâmplar, îşi completa veniturile lunare vânzând turiştilor diverse fosile. Atunci când el a murit de tuberculoză, în 1810, familia sa a rămas fără bani. Mary şi fratele ei Joseph au început să caute fosile în fiecare zi, iar aceasta a devenit ocupaţia lor principală. Era o muncă grea, mai ales iarna, dar şi periculoasă, iar Mary a fost aproape de a-şi pierde viaţa în 1833, în timpul unei alunecări de teren.

Colecţionarea de fosile era în mare vogă la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai întâi ca o pasiune, aşa cum era colecţionarea de timbre, dar apoi această activitate s-a transformat progresiv într-o veritabilă ştiinţă, pe măsură ce oamenii au devenit tot mai conştienţi de importanţa fosilelor în geologie şi în biologie. Mary Anning a început această profesie dintr-un motiv pur comercial, însă comunitatea ştiinţifică a devenit foarte repede principala ei sursă de clienţi.

Primul motiv pentru acest interes al oamenilor de ştiinţă şi pentru orientarea carierei lui Mary Anning a fost descoperirea făcută de aceasta, la câteva luni după moartea tatălui ei: un schelet complet de ihtiozaur. Fratele ei găsise craniul acelei vieţuitoare, care semăna cu un crocodil mai mare, cu un an mai devreme. Restul scheletului lipsea, dar Mary, însoţită de fratele ei, l-a descoperit după o furtună. Această specie fusese deja descrisă în 1699, pe baza unor fragmente descoperite în Ţara Galilor, dar acesta a fost primul schelet complet de ihtiozaur descoperit pe plan mondial. A fost o descoperire importantă, care
a fost descrisă la scurt timp după aceea în publicaţia Transactions of the Royal Society. Mary avea pe atunci vârsta de 12 ani.

Reputaţia lui Mary Anning, care creştea tot mai mult, i-a atras atenţia lui Thomas Birch, un colecţionar bogat. Impresionat de sărăcia în care trăiau Mary Anning şi familia ei, Thomas Birch şi-a scos la vânzare propriile fosile şi i-a donat toţi banii lui Mary Anning (aproximativ 400 de lire sterline). Scăpând astfel de grijile financiare, pentru prima dată în viaţa ei, Mary a continuat să caute fosile, chiar şi după ce fratele ei s-a angajat într-un atelier local de tapiţerie.

Următoarea ei descoperire majoră a reprezentat o premieră: scheletul unui plesiozaur, găsit în 1821. Exemplarul descoperit era un Plesiosaurus dolichodeirus şi este în continuare considerat în zilele noastre ca
specimenul tip pentru această specie. În 1828, Mary Anning a descoperit un important schelet de pterodactil, un Pterodactylus macronyx, primul găsit în afara Germaniei. A vândut această fosilă lui William
Buckland, care i-a schimbat numele în „Dimophordon”.

Cele trei descoperiri formează partea majoră a contribuţiei pe care Mary Anning a adus-o paleontologiei, însă cercetătoarea britanică a continuat să caute şi să colecţioneze fosile întreaga ei viaţă, făcând numeroase alte descoperiri în acest domeniu.

În anii 1830, Mary a primit o rentă anuală din partea British Association for the Advancement of Science, drept recompensă pentru eforturile sale.

Mary Anning a murit pe 9 martie 1847, la vârsta de 47 de ani, din cauza unui cancer mamar. Cu câteva luni înainte de a muri, Mary a primit titlul de membru onorific al Geological Society of London, în ciuda statutului sexist din epocă al acestei organizaţii, care interzicea includerea femeilor în rândul ei.

Luate în ansamblu, descoperirile făcute de Mary Anning reprezintă una dintre dovezile care au demonstrat fenomenul de extincţie a speciilor, sugerat începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea de diverşi
zoologi, precum Georges Cuvier. În trecut, oamenii credeau că Dumnezeu a creat toate vieţuitoarele în timpul Creaţiei şi era de neconceput ca anumite specii să dispară. Se presupunea că un schelet bizar care era
descoperit aparţinea unei specii care trăia încă într-o regiune neexplorată a Terrei. Natura atât de ciudată a scheletelor găsite de Mary Anning şi de alţi paleontologi din epocă, precum Gideon Mantell, supranumit
„descoperitorul dinozaurilor”, a dat o lovitură puternică acestor argumente şi a deschis drumul către o mai bună înţelegere a vieţii din perioadele geologice precedente.

Influenţa lui Mary Anning s-a extins şi asupra geologiei: descoperirile ei au pus bazele pentru o veritabilă revoluţie în domeniul geocronologiei, o disciplină care utilizează fosilele pentru a reconstitui istoria Pământului.

Naturalistul americano-elveţian Louis Agassiz, impresionat de întâlnirea sa cu Mary Anning, a numit două specii în onoarea ei: Acrodus anningiae şi Belenostomus anningiae.

Totodată, Tracy Chevalier a scris romanul „Remarkable Creatures”, care spune povestea lui Mary Anning. Ideea de a scrie acest roman i-a venit lui Chevalier în timp ce vizita un muzeu dedicat fosilelor de dinozaur din Dorset, în Marea Britanie.

De asemenea, Mary Anning a fost inclusă în lista celor 10 femei din Marea Britanie care au avut cea mai mare influenţă asupra istoriei ştiinţei, întocmită de Royal Society în 2010.

Google îşi modifică ocazional logoul pentru a marca diferite evenimente speciale şi pentru a omagia personalităţi ale culturii universale.

MARY ANNING, cel mai mare descoperitor de fosile, celebrat de Google la 215 ani de la naşterea sa. Doodle-ul realizat de Google o prezintă pe cercetătoarea britanică în timpul unei dintre faimoasele sale descoperiri. Logo-ul companiei este realizat, de această dată, din oasele dinozaurului descoperit de Mary Anning. Publicul este direcţionat către pagini cu informaţii despre viaţa şi descoperirile paleontologului după ce face click pe imaginea prin care ea este celebrată.

MARY ANNING şi descoperirile care au uimit lumea

MARRY ANNING s-a născut pe 21 mai 1799 într-o familie săracă din Lyme Regis. Condiţia materială precară nu a împiedicat-o, însă, să-şi facă un nume în domeniul paleontologiei, aceasta fiind şi singura sursă de venit a ei şi a familiei sale. Lyme Regis era „căminul” unor fosile datând din Jurasic, iar paleontologul britanic trăia din comercializarea descoperirilor sale.

Una dintre cele mai importante descoperiri a fost făcută de fratele lui Mary Anning, care, în anul 1811, a găsit fosila unei creaturi marine, denumită ihtiozaur, ajutat de sora lui, care atunci avea doar doisprezece ani. Cu toate acestea, dintre toţi membrii familiei, Mary Anning a dovedit că are cea mai mare înclinaţie şi pricepere în acest domeniu, furnizând părinţilor şi fratelui ei suficiente descoperiri pe care să le poată comercializa.

MARY ANNING, cercetătoarea care a murit de cancer la sân la doar 47 de ani

 

MARY ANNING a fost cea care a descoperit primul schelet de plesiozaur, în iarna anilor 1820-1821. Următorul astfel de schelet a fost descoperit tot de ea, în anul 1823. Numele său nu a apărut, însă, în documentele care au marcat aceste descoperiri, ci au fost atribuite celor care le-au achiziţionat de la ea. Impresionat de viaţa familiei Anning, un colecţionar de fosile s-a oferit să-şi scoată la licitaţie întreaga colecţie şi să doneze suma obţinută acesteia, fiind de părere că situaţia precară în care se află este nedreaptă.

MARY ANNING, 215 de ani de la naştere: Google îi dedică un logo special

MARY ANNING este că aceasta şi-a părăsit o singură dată oraşul în care s-a născut, oamenii de ştiinţă intersaţi de fosilele pe care le-a descoperit venind personal în Lyme Regis să le vadă. În ultimii ani ai vieţii sale, Mary Anning a fost ajutată financiar de mai multe instituţii. Începând cu anul 1838, British Association for the Advancement of Science i-a oferit lui acesteia o sumă de bani anual şi aşa a făcut şi Geological Society of London.

Pe 9 martie 1987, la doar 47 de ani, MARRY ANNING moare, răpusă de cancer la sân, o boală care i-a afectat activitatea în ultimii ai vieţii. Descoperirile şi activitatea pe care a desfăşurat-o i-a determinat pe mulţi să o considere cel mai mare descoperitor de fosile. Cu un an înaintea decesului, ea a fost numită membru onorific al Muzeului Dorset County.

 

MARY ANNING reuşea în urmă cu aproape două secole să uimească pe toată lumea cu o serie de descoperiri „bizare” făcute pe o plajă din Marea Britanie. Din straturile de calcar, paleontoloaga scotea la lumină, după milioane de ani de „conservare”, fosilele unor creaturi impresionante.

Mary Anning avea să devină cunoscută în lume pentru descoperirea unor fosile importante, în straturile de fosile marine din epoca Jurasicului din Lyme Regis (foto). Munca lui MARY ANNING a contribuit la schimbările fundamentale în gândirea ştiinţifică despre viaţa preistorică şi istoria Terrei, care au avut loc la începutul secolului 19. 

Descoperirile lui MARY ANNING includ un schelet de ihtiozaur, primele schelete de plesiosaur, primul schelet de pterosaur din afară Germaniei şi fosile marine. Din cauza ateismului său şi a faptului că era femeie, lucrările lui MARY ANNING nu au fost publicate şi rareori i se acordă credit pentru meritele sale ştiinţifice.

Citeşte şi

MARIA GAETANA AGNESI, GOOGLE DOODLE 16 MAI, LA 296 DE ANI DE LA NAŞTERE

MARY ANNING este oferită acum drept exemplu de caz în care ştiinţa a învins Biserica. Faptul că multe dintre creaturile descoperite şi identificate de MARY ANNING nu păreau să mai existe pe Pământ, ridica o problemă legată de învăţăturile Bibliei, şi anume că Dumenzeu, prin Noe, a salvat toate animalele de marele Potop. 

Cuplată cu o altă credinţă, aceea că Dumnezeu a dat lui Adam control asupra tuturor creaturilor care se mişcă pe Pământ, se credea că este imposibil ca o specie să dispară.

Descoperirea lui MARY ANNING şi argumentele lui Georges Cuvier şi ale altor oameni de ştiinţă, au invalidat poziţia Bisericii.

Contemporană cu Charles Darwin, MARY ANNING este printre primii oameni care descoperă dovezi cu privire la ceea ce avea să devină Teoria Evoluţiei. Societatea în care trăia din păcate nu i-a recunoscut foarte mult din meritele pentru muncă depusă din cauza simplului motiv că era femeie.