„Vi-l aduceți aminte pe Mihai Neamțu? E vorba de cel care a jucat rolul lui Romeo în scena balconului de la referendum, alături de Monica Macovei. Partidul său – Noua Republică – este atât de nou încât pare că încă nici nu s-a născut.
După scorul obținut la europarlamentare – 0,27% – m-am gândit că i se va cere, de către colegii de partid, să-și dea demisia din funcția de președinte. Am realizat însă că numărul celor care au votat pentru el – aproximativ 10.000 – nu este suficient nici pentru înființarea unui partid.
Pentru mine Mihai Neamțu va rămâne însă o expresie perfectă de gunoi uman. În 20 iunie 2012, când a avut loc tentativa mea de suicid, el a venit, cu mai mulți reprezentanți ai „noii republici” și, în fața blocului din Zambaccian, în derâdere, și-au mânjit cămășile cu ketchup! În 25 de ani de politică nu-mi aduc aminte de o mizerie mai mare din partea unui „om politic””, scrie Adrian Năstase pe blogul său.
Fostul premier susţine că Neamţu „a primit ceea ce a meritat din partea alegătorilor”: „Iată că nu va putea merge, și el, în „balconul” de la Bruxelles, alături de mentorul său – Monica Macovei”.
În ceea ce priveşte rezultatele alegerilor europarlamentare, Năstase spune că „PSD a câştigat fără drept de apel, la mare distanță de locul II”.
„Partidele din (de) dreapta sunt acum mici, fărâmițate și nu ating scorul obţinut de stânga. Este penibil să vezi analize repetate ce adună procente, pe ideea că poate-poate… Cei care au o anumită experiență știu că aritmetica electorală este diferită de aritmetica pe care o învățăm la școală. Unu plus unu, de multe ori, înseamnă mai puțin de doi!
PSD își întărește poziţia pentru prezidenţiale, iar Victor Ponta este favoritul, dacă va decide să candideze. Evident – și o spun din proprie experiență – conducerea unui partid nu trebuie să se uite doar la scorurile bune, ci trebuie să analizeze performanța fiecărei organizaţii în parte – pentru că sunt unele care au performat și altele care doar s-au făcut că ajută partidul. Poate că pentru PSD este bine că nu a avut, în final, un scor cu 4 în față, chiar dacă tocmai asta este explicaţia „fenomenului Diaconu”. (…)
Traian Băsescu a înregistrat un rezultat mai prost decât la referendumul din 2012, pentru că acum și-a testat susţinerea, exprimată direct prin votul pentru PMP, iar rezultatul a fost unul catastrofal. 94% dintre cei care au venit la vot au ales altceva decât ce le-a cerut Băsescu să aleagă. Este un eșec major, care arată incapacitatea lui Băsescu de a mai crea proiecte nu câştigătoare (pe acelea nu le mai poate face demult), ci care să conteze în vreun fel. Băsescu nu mai este relevant decât prin puterea pe care încă o mai are și pe care, în mod total surprinzător, unii doresc să i-o menţină (ba chiar, din ce am aflat, chiar să i-o întărească, printr-o „pensionare” în postul de premier, după cum ar fi promis cineva de la Bruxelles ca să i deschidă o ușă populară). Deocamdată, românii au votat „o moțiune de cenzură” împotriva lui Băsescu, așa cum ucrainienii au votat „o moțiune de cenzură” împotriva Iuliei Timoshenko, colega sa de Revoluție portocalie, și care a obținut doar ceva mai mult de 10% din voturi la recentele alegeri prezidențiale”, scrie fostul premier.
Năstase mai precizează că „Mircea Diaconu este un fenomen – al doilea după Oprescu – care, cu simpatie mediatică (iar Antena 3 și oamenii de acolo au în mod cert meritele lor), a demonstrat un tip de mecanism pentru atragerea voturilor anti-sistem”: „Diaconu, ca și Oprescu, atrage sprijin major în Bucureşti și, până la urmă, este un bun exemplu de participare civică. Ideea boicotării alegerilor era lipsită de sens și a reprezentat un faliment în inițiativa unor jurnaliști sau ONG-uri. Nu cred însă că s-a înțeles, pe deplin, semnificația votului pentru Mircea Diaconu. Oricum, nu pot fi puse pe același plan voturile antisistem ale lui Diaconu cu cele luate, altă dată, de Vadim, Becali, Diaconescu – din punctul de vedere al educației, veniturilor, vârstei votanților. Este nevoie de o analiză calitativă aprofundată”.
„Cred că semnalul pentru toamnă este clar: „dreapta” se simte nevoită să se unească și are o singură şansă – să renunţe la asocierea cu Băsescu, principalul perdant al acestor alegeri. Stânga (deja unită) are mai multe şanse, iar cea mai importantă este să continue să guverneze bine, cu gândul la un proiect de țară pe care România nu l-a mai avut de 10 ani, un proiect diferit de ceea ce a făcut Traian Băsescu în România în ultimul deceniu”, mai spune Năstase.