Ultimele statistici indică faptul că Spania are cele mai grave probleme cu forţa de muncă, dintre toate statele OECD. Cu un nivel al şomajului de 21,3%, situaţia ţării a ajuns “inacceptabilă”, după cum a declarat însuşi ministrul Economiei, Luis de Guindos. În consecinţă, Spania a anunţat un amplu program de revitalizare a economiei, în urma căruia cele 2,5 milioane de persoane care şi-au pierdut locurile de muncă începând cu al doilea semestru al lui 2008, ar urma să revină în câmpul muncii. Printre măsurile pe care statul spaniol le va adopta se numără reducerea deficitului bugetar, renegocierea contractelor colective de muncă, reducerea birocraţiei, reducerea taxelor pentru IMM-uri , restructurarea sectorului bancar şi creşterea TVA.
Anticipând reformele care vor avea loc în perioada următoare, principalele confederaţii sindicale au ajuns împreună cu patronatele la o înţelegere cu privire la nivelul de salarizare. Potriviu EIU, înţelegerea dintre cele două părţi se referă la îngheţarea salariilor în următorii 2-3 ani ceea ce va presupune, cel mai probabil, o reducere a veniturilor reale, în contextul creşterii inflaţiei. Astfel, salariile individuale vor fi negociate în conformitate cu contractele colective de muncă şi nu vor putea creşte cu mai mult de 0,5% în 2012 sau cu peste 0,6% în 2013. De abia în 2014, dacă PIB-ul ţării cu peste 2%, salariile vor putea creşte cu 1,5%. Este pentru prima dată de la debutul crizei economice în Spania, când se iau astfel de măsuri. Până acum, costurile cu forţa de muncă au scăzut ca urmare a disponibilizărilor masive şi nu din cauza reducerii salariilor reale.
Mai mult, potrivit înţelegerilor dintre cele două părţi, salariile nu vor mai putea fi indexate astfel încât să compenseze 100% creşterea inflaţiei, aşa cum se întâmplă în momentul de faţă. În consecinţă, în cazul în care preţurile vor exploda, spaniolii se vor confrunta cu o importantă scădere a puterii de cumpărare.
Salariul minim pe economie în Spania, este la ora actuală de 641 de euro pe lună.