Andrei se prezintă periodic la Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Constanţa, unde vine la şedinţe de consiliere. Nu are reţineri în a povesti experienţa lui cu drogurile. Dacă în trecut refuza orice ajutor, din partea familiei ori a specialiştilor, şi visa să ajungă să facă bani din trafic cu droguri, astăzi este conştient de răul pe care i l-au făcut stupefiantele şi de urmările cu care va trebui să trăiască toată viaţa.
„Toţi cei care se droghează, chiar şi atunci când renunţă, rămân cu sechele ori cu diverse ticuri. Eu, de exemplu, am rămas cu o stare de panică permanentă”, mărturiseşte Andrei.
ORORILE DROGURILOR. Uite cum te pot DISTRUGE narcoticele care-ţi dau DEPENDENŢĂ GALERIE FOTO
A fumat prima „ştiucă” (sau primul „cui” – cum sunt denumite ţigările cu etnobotanice printre consumatorii din liceele constănţene) la puţin timp după ce a intrat în clasa a IX-a, în octombrie 2012. „Mă rugase cineva să-i fac rost de etnobotanice, ştia că am un prieten care consuma. Iar prietenul mi-a adus şi mie şi «hai să fumăm». Mi-a plăcut. Şi aşa am început să fumez zi de zi, dimineaţa, la prânz şi seara”, îşi aminteşte tânărul.
„Luna de miere” a drogurilor
La începutul, totul era mirific când se droga. „Am experimentat, la început, aşa numita «lună de miere» a drogurilor, cum îi spun specialiştii de aici, de la centru. Te simţi bine când fumezi, eşti euforic, nu îţi este teamă de nimic şi de nimeni, nici de faptul că ai putea fi prins. Eşti calm, relaxat. După această perioadă, însă, apar stările de panică. Conştientizezi că nu este bine, îţi este mereu teamă că ai putea fi prins, că ar putea cineva să te dea în gât”, şi-a continuat adolescentul istorisirea.
Alcool, tutun sau droguri? 75% dintre tinerii de 17 ani experimentează aceste produse
Nu a durat mult şi a început să se transforme, fizic şi psihic: mânca mai mult, dar nu lua în greutate, era mereu distrat, somnolent, nu-l mai inte-resa şcoala, familia sau puţinii prieteni pe care-i avea, alţii decât cei din gaşca de consumatori. Părinţii au observat ce se întâmpla cu fiul lor după vreo trei luni.
„Fratele meu a fost cel care a observat, de fapt. Au fost certuri în familie, să renunţ la droguri, iar eu le spuneam că nu mă interesează, să mă lase în pace, căci este viaţa mea. Am reuşit, însă, să stau trei luni fără să mă droghez. Dar, în sinea mea, abia aşteptam să o fac din nou”, a adăugat tânărul licean.
Aşa că, în mai 2013, s-a reîntors la vechiul obicei. Iar prietenii l-au primit cu braţele deschise. Fie că pleca cu sau fără bani de acasă, întotdeauna reuşea să facă rost de droguri. „Sunt uşor de obţinut, este 10 lei punguliţa de câteva grame, sau chiar 7 lei, pentru clienţii stabili”, ne spune ridicând din umeri. Care este filiera? „Dintr-o cunoştinţă în alta, niciodată de pe internet. Dar se găsesc destui în jur care fie con-sumă, fie cunosc pe cineva care consumă…”, a adăugat el.
Chiar dacă se renunţă la etnobotanice, rămân simptomele! Aproape de sfârşitul anului şcolar, însă, s-a aflat în şcoală că se droghează şi a fost pus în situaţia să-şi schimbe complet viaţa. „Mi se făcuse rău la şcoală, de la o plăcintă pe care o mâncasem. Dar colegii, care mă ştiau drept consumator, le-au spus profesorilor. Şi mi-au găsit substanţele în rucsac. Eu parcă prevăzusem că aşa se va întâmpla şi îi spusesem unui coleg să le ia din rucsac, dar nu a mai apucat. A venit ambulanţa, am fost dus la spital, au venit şi cei de la Crimă Organizată, care m-au luat la întrebări de unde aveam drogurile. Am fost nevoit să schimb liceul, să o iau de la capăt”, a mai mărturisit adolescentul.
Tot atunci a început să meargă şi la Centrul de Consiliere Antidrog. La început, reticent şi decis să renunţe la şcoală pentru a începe să facă trafic de droguri. „Nu îmi dădeam seama că mă distrugeam pe mine, familia mea. Eram hotărât să renunţ la şcoală, să fac trafic cu droguri. Acum, am planuri de viitor, sunt mai liniştit, mai încrezător în forţele proprii şi mai ambiţios”, spune Andrei
Tânărul recunoaşte, însă, că drogurile i-au schimbat iremediabil viaţa. „Chiar dacă se renunţă la etnobotanice, rămân simptomele. Fiecare rămâne cu ceva. De parcă ţi-ar spune «ia un cadou de aici, să ne ţii minte»! Este mai bine să nu consumi deloc. În primul rând, sunt pierderile de memorie; sunt perioade pe care nu mi le mai amintesc. Apoi, nu mai ai aceeaşi capacitate de asimilare, de învăţare, îţi omoară neuronii”, mărturiseşte Andrei.
În prezent are un motiv de mândrie: se împlineşte un an de când nu s-a mai drogat. Ba chiar a reuşit performanţa să refuze „cuiele” ce i-au fost oferite de aşa zişii binevoitori din jurul lui. Căci, şi în noul anturaj mai sunt tineri care se droghează, dovadă a extinderii fenomenului etnobotanicelor în rândul adolescenţilor. Ne spune că nu mai simte nevoia de etnobotanice sau marijuana, căci a găsit noi metode de distracţie.
„Am început să ies din nou cu prietenii, caut alte metode de a mă simţi bine, fără etnobotanice”, mai spune Andrei pentru Cuget Liber.