TEORIA CONSPIRAŢIEI. Iosif Stalin l-a otrăvit pe Vladimir Lenin

Cel care a aruncat „bomba” este istoricul rus Lev Lurie, care susţine că Lenin se afla deja într-o stare precară de sănătate, după ce a suferit multiple accidente vasculare cerebrale, însă cel care i-a grăbit sfârşitul a fost chiar Stalin, scrie historia.ro.

Citeşte şi Obama îi dă lui Putin trei-patru săptămâni pentru a-şi schimba politica faţă de Ucraina

De ce ar fi făcut asta

Dacă Lenin a susţinut, la început, venirea la putere a lui Stalin, şi-a dat seama, în timp, că cel din urmă nu merita să fie în frunte, ba chiar critica manierele grosolane ale lui şi ambiţia dovedită de acesta. El chiar a sugerat că Stalin ar trebui să fie eliminat din poziţia de secretar general al Partidului Comunist.

Alte articole

Alertă la Marea Neagră. Războiul se extinde pe teritoriul Rusiei, a fost bombardat portul Kavkaz

Zelenski le cere aliaţilor occidentali să-l lase să lovească Rusia cu arme cu rază lungă de acţiune

Otrăvirea, „ARMA” secretă a lui Iosif Stalin

Otrăvirea se va dovedi, mai târziu, a fi metoda preferată prin care fostul revoluţionar bolşevic scăpa de adversarii politici. „Creierul lui Lenin este conservat încă la Moscova, aşa că putem investiga”, spune Lev Lurie, pentru Daily Mail.

Citeşte şi Putin cere SUA să arate „dovezile” implicării militare ruse în Ucraina

Conform istoriei acceptate, Lenin ar fi murit, de fapt, de sifilis, o boală cu transmitere sexuală, pentru care, la momentul respectiv, nu există tratament.

Lurie şi neurologul de la UCLA, dr. Harry Vinters, au analizat înregistrările lui Lenin pentru o conferinţă pe tema deceselor celebrităţilor. Totuşi, dr. Vinters a dus mai departe o teorie care arăta că stresul sau un anume istoric medical provenit din familie ar fi putut contribui la moartea lui Lenin.

„Era tânăr şi nu existau factori importanţi de risc”

O autopsie a constatat că vasele de sânge din creierul lui deveniseră foarte rigide, susţine dr. Philip Mackowiak, care organizează evenimentul anual privind moartea celebrităţilor.

„În primul rând, el era tânăr şi, în al doilea rând, nu existau factori de risc importanţi”, susţine Mackowiak. Lenin avea 53 de ani când a murit şi nu fuma, nepermiţând altor persoane să fumeze în preajma sa. El nu avea diabet, nu era supraponderal şi autopsia nu a scos la iveală că ar fi avut hipertensiune arterială.

Nu au existat suspiciuni demne de luat în seamă în rândul ruşilor, care au crezul că pe Lenin l-a ucis sifilisul. El a fost tratat de această boală, folosindu-se metodele primitive ale momentului, iar boala poate provoca accidente vasculare cerebrale, dar nu există dovezi care să arate că ar fi fost şi cazul său.

Pe de altă parte, dr. Vinters, care a analizat înregistrările autopsiei şi istoria clinică a liderului sovietic, şi-a dat seama că teste toxicologice care să fi scos la iveală o posibilă otrăvire nu au fost făcute.

Rapoartele arată, de asemenea, că Lenin a fost activ şi a vorbit câteva ore înainte de moartea sa. „Apoi, el a avut o serie de convulsii puternice, ceea ce este neobişnuit pentru cineva care are un accident cerebral”, mai spune Vinters.