De sub nămeţii care acoperă ţara au ieşit la iveală tot felul de poveşti, situaţii de viaţă şi de moarte. În timp ce din birouri ni se comunică cifrele seci cu numărul sinistraţilor şi al satelor izolate, cei prezenţi la faţa locului, în mijlocul coşmarului alb, pun drama în contextul ei uman. E vorba de disperare, paradoxuri sau pur şi simplu de situaţii năucitoare. Redactorul şef al Gazetei Sporturilor, Cătălin Tolontan, însoţit de fotoreporterul Raed Krishan, a mers şi el în zona afectată de ninsori, din judeţul Buzău, şi povesteşte pe blogul său, tolo.ro, „imagini şi fapte dintr-o lume care s-a întors cu fundul în sus”.
„De sus ninge frumos. Jos, vezi un tetraedru cărămiziu. Arată ca piramidă, dar e acoperişului unei case. La ea se ajunge coborând trepte sculptate cu năduf în zăpadă îngheţată. Se intră printr-un fel de veceu. Stăpânul casei deschide uşa principală. În spatele ei, o uşă de zăpadă, cu modelul şocului imprimat pe ea! Pe pereţi, stalactite de zăpadă. Locuinţa e rece şi înşelătoare ca o sală a oglinzilor. Unde naiba e lumea şi ce căutăm în această farsă?”, descrie Cătălin Tolontan şocul intrării într-o locuinţă acoperită de nămeţi.
El a surprins şi competiţia acerbă dintre ultraşi şi jandarmi, care deşi au dat cot la cot la lopată n-au uitat complet de rivalităţile de pe stadioane: „Fanii găsesc, la un moment dat, un profesor bolnav. Împreună cu jandarmii îl scot afară. Când bărbatul ajunge în siguranţă pe ATV, unul dintre ultraşi şopteşte: Ex-tra-or-di-nar! Când îl scoteam noi au zis jandarmii să-i lăsăm pe ei să-l scoată mai bine”.
Lenea de care s-a vorbit în ultimele zile sau statul la cârciumă au fost şi ele surprinse de Cătălin Tolontan, însă într-o altă variantă, în satul Cotu Ciorii: „«Auzi alta». O nouă poveste a salvatorilor. «La Baniţa, unul a dat să iasă pe uşă. Zăpadă. A deschis cealaltă uşă, din spate. Gheaţă. S-a speriat omul, a luat un topor şi a spart peretele casei până a ajuns la suprafaţă». Asta e o poveste frumoasă. Mai e povestea oamenilor din comuna CA Rosetti, satul Cotu Ciorii, care jucau ping pong în căminul cultural cînd jandarmii intrau cu raniţele goale, ca să se încălzească niţel, între două drumuri„.
Şi, de asemenea, a descoperit încă o dovadă că interesele primează în faţa necesităţii: „Unele rute se curăţă mai repede decât celelalte. Sâmbătă, de pildă, utilajele au băgat mare dincolo de Săgeata, “se auzise că prim-ministrul vrea să vadă pînă unde am înaintat”. După plecarea premierului, utilajele, trei la număr, au făcut cale întoarsă spre disperarea sictirită a jandarmilor şi a militarilor. Şi aşa s-a amânat deszăpezirea de la Robeasca, aflată în prelungire drumului, abia a doua zi„.