Într-un interviu acordat RomaniaTV.net, Andreea Veliscu, medic specialist obstetrică ginecologie şi doctor în ştiinţe medicale, a vorbit despre ce presupune fertilizarea in vitro, care sunt şansele de reuşită şi care sunt riscurile. Totodată, medicul a menţionat că, din păcate, foarte puţini români îşi pot permite să apeleze la această procedură medicală, deoarece costurile sunt foarte ridicate, iar statul nu mai decontează intervenţia.
Andreea Veliscu: Fetilizarea in vitro este o procedură medicală venită în ajutorul cuplurilor care nu pot procrea pe cale naturală din diverse motive: patologie tubară (trompe afectate sau lipsa acestora), patologie masculină (spermatozoizi în numar mai mic, mai puţin activi sau cu formă modificată), endometrioză (boala care reprezintă prezenţa de celule endometriale în afara cavităţii uterine ) etc.
A. V.: Fertilizarea in vitro presupune o serie de analize ale cuplului premergătoare începerii procedurii: unele sunt standard, altele individualizate în funcţie de problemele pacienţilor. Există mai multe tipuri de protocoale de stimulare: protocol lung care presupune începerea administrării de medicamente în ziua 21 a ciclului şi protocol scurt (cu agonist sau antagonist) care se începe în primele zile de menstruaţie. Durata stimulării este variabilă, dar media de zile este de 10. Pe parcursul stimulării pacienta se va prezenta la medic de mai multe ori pentru analize hormonale şi pentru ecografie (doctorul evaluează răspunsul la tratament).
Urmează puncţia ovariană prin care se extrag ovocitele. Acestea ajung în laborator unde embriologul le „pune în legătură” cu spermatozoizii, astfel apărând embrionii. Transferul acestora în uterul mamei se face la 48 de ore, 72 de ore sau 5 zile (blastocisti). La 10-12 zile de la embriotransfer se dozează Beta HCG (hormon de sarcină) pentru a vedea reuşita procedurii.
A. V.: Pacientele trebuie să aibă indicaţie de fertilizare in vitro, să poată din punct de vedere medical să susţină o sarcină fără a-i pune în pericol sănătatea şi bineînţeles să nu aibă contraindicaţii pentru administrarea medicamentelor sau a procedurii în sine.
A. V.: Cel mai important risc este sindromul de hiperstimulare ovariană care apare de obicei la femei cu rezervă ovariană bună, femei tinere care răspund la medicaţie mai mult decât aşteptările medicului care a prescris tratamentul. În cazurile mai grave se poate renunţa la embriotransferul în ciclul acela, iar embrionii vor fi congelaţi. Ovarele pacientelor care trec printr-o procedură de fertilizare in vitro sunt mărite şi există pericolul de torsiune (adică rotirea ovarului în jurul pedicului vascular cu apariţia durerilor şi dacă nu se intervine chirurgical în timp util se poate ajunge la pierderea ovarului).
A. V.: Procedura nu doare. Puncţia ovariană pentru extragerea ovocitelor se face de obicei cu anestezie generală intravenoasă. Poate să apară discomfort abdominal în timpul stimulării şi după embriotransfer. Dacă apare sindromul de hiperstimulare ovariană sau torsiunea de ovar apar şi durerile.
A. V.: Răspunsul este categoric: da. Odată procedura începută pacienta trebuie să înţeleagă că trebuie să fie prezentă în anumite momente pentru analize, ecografii şi mai ales puncţie şi embriotransfer. Acestea nu pot fi amânate pentru „altă zi”. Medicaţia are doze precise care trebuie respectate.
A. V.: Preţurile variază de la clinică la clinică. Doar procedura în sine (fără medicamente) poate să fie între 1.400 de euro şi 3.000 euro.
A. V.: Din păcate, nu. Se încearcă revenirea subprogramului Ministerului Sănătăţii pentru fertilizare in vitro care a funcţionat pentru un an de zile şi care a fost întrerupt din lipsă de fonduri.
A. V.: Din păcate, din cauza costurilor, puţine cupluri ajung la fertilizare in vitro (comparativ cu statele europene). Acest lucru se întâmplă în mare parte şi fiindcă fertilizarea in vitro nu se bucură de suport financiar din partea statului (nici procedura în sine, nici medicamentele). În anul 2013, în România, au fost până în 2.000 de proceduri (în Grecia, de exemplu, au fost aproximativ 12.000 de proceduri).
Şansele de reuşită variază şi ele în funcţie de patologia care a dus la fertilizare in vitro şi sunt de aproximativ 28 – 40%.