„Gura Iadului”, aşa numesc sătenii din Forocici vulcanii noroioşi din satul situat între Seceani şi Fibiş, care „bolboroseşte” atunci când ploaia acoperă „căldarea” crăpată prin care ies necontenit gaze, mai ales bioxid de carbon (CO2).
Gazele sunt degajate în atmosferă prin cele nouă ochiuri bolboroase ce se deschid în crater.
„Bunicii noştri spuneau că acolo e gura iadului, pentru că apa nămoloasă bolboroseşte şi face bulbuci. Când se aduna apa de ploaie, cei bolnavi de reumatism mergeau şi se scăldau cu picioarele ori cu braţele în nămol şi le trecea durerea. Unii, care sunt mai sensibili, aveau ameţeli sau dureri de cap„, spun ciobanii locului.
Apa tămăduitoare nu este fierbinte, ci rece, dar face bulbuci din cauza emanaţiilor de bioxid de carbon.
Spre deosebire de vulcanii noroioşi din zona Buzăului, de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici, peisajul vulcanilor din Câmpia Banatului este mult mai prietenos, iar dacă nu cunoşti bine locul, poţi călca pe „gura iadului” fără să bagi de seamă.
„Vulcanii noroioşi de la Forocici nu sunt identici cu cei din zona Buzău, Pâclele Mari şi Pâclele Mici sau cu unii din Transilvania, care sunt legaţi de emisiile de gaz metan. Au o cu totul altă origine. Gazele care sunt emanate sunt CO2, în principal, şi sunt asociate cu izvoare minerale. Chiar apa care apare în zonă este minerală, care nu se deosebeşte prea mult de cea de la Lipova sau aceea din fântânile din Pişchia. În zonele unde sunt, apar nişte mici cratere.
În anii secetoşi, apa seacă complet, dar dacă punem o pungă deasupra lor, ea se va umfla cu aer, ceea ce ne arată că emisia de CO2 este continuă şi există independent de existenţa apei. Nu există fenomenul de bolborosire ca la vulcanii noroioşi. Diametrul lor este de circa 3-4 metri, depinde de câtă apă se adună. Nu este un peisaj selenar, iar când e iarbă mare, nici nu se găseşte vulcanul„, a explicat, pentru AGERPRES, prof. univ. dr. Petru Udrea, de la Facultatea de Geografie a Universităţii de Vest Timişoara.
Vulcanii noroioşi de la Forocici par să fie destul de tineri, ţinând cont de elementele formelor de relief din vecinătate, pentru că acele emisii de CO2 sunt asociate cu nişte falii ale structurii geologice de adâncime şi ajungând în zona superioară a scoarţei, care sunt nisipuri şi pietrişuri destul de recente, antrenează şi apele subterane, freatice, care se îmbogăţesc în CO2 şi devin nişte borvizuri.
„Dacă ne legăm de faptul că pe Valea Matca, unde sunt amplasaţi aceşti vulcani noroioşi, relieful este destul de tânăr, sub 10 mii de ani, e posibil ca fenomenul de vulcani noroioşi să fi apărut după ce prin eroziune pârâul Matca s-a adâncit şi a erodat elementele de la suprafaţă şi a ajuns într-o zonă unde emisia de gaz a fost mai puternică, astfel încât a putut să fie antrenat şi elementul numit apă subterană„, susţine profesorul Udrea.
Cât despre activitatea vulcanilor noroioşi din Banat, cercetătorul spune că aceştia nu ar fi fost activi niciodată în ultimele milenii. „Ultimii vulcani din Banat au erupt în urmă cu un milion de ani; a fost vulcanul Şumigu din Gătaia şi cei din zona Lucareţ-Şanoviţa, lângă Topolovăţ. Nu avem activitate recentă„, precizează profesorul Petru Udrea.
Cercetătorul este interesat să studieze temeinic zona, pentru că un astfel de demers nu a avut loc până acum, totul rezumându-se la observaţii de suprafaţă şi la poveştile bătrânilor locului. „Intenţionez să facem un studiu asupra zonei sub aspect geofizic, după luna noiembrie, să aflăm care sunt elementele care susţin activitatea lor. Vreau să văd, pentru că şi eu sunt curios. S-a vorbit şi despre acel vulcan ascuns, Zudabara, care ar fi existat acolo„, a mai spus profesorul.
Zona vulcanilor noroioşi de la Forocici atrage şi turişti, dar puţini, pentru că autorităţile locale şi judeţene nu au fost niciodată interesate să exploateze turistic zona. „Am fost acolo şi zona se poate include într-un circuit turistic foarte interesant, în apropiere fiind pădurile şi lacurile din zona deluroasă Fibiş-Pişchia-Murani. În zona mlaştinilor Murani avem o vegetaţie foarte bogată, cu numeroase specii de păsări, asemănător Deltei Dunării. Ar trebui cel puţin declarată zonă protejată şi transformată în obiectiv de atracţie turistică, cu o finanţare europeană, dar încă nu se ştiu liniile de creditare„, a declarat pentru Agerpres, Marian Constantin Vasile, fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, actual consilier al primarului Nicolae Robu.
Pe de altă parte, dacă emisiile de CO2 se vor dovedi suficient de benefice asupra stării de sănătate a oamenilor, zona Forocici ar putea deveni una balneară, pentru afecţiunile reumatismale degenerative.