Busuiocul este cunoscut pentru efectele sale antispastice, îndeosebi asupra aparatului digestiv, potrivit Agerpres. Este recomandat femeilor însărcinate și care alăptează, pentru proprietățile sale galactogene (care stimulează secreția de lapte). Bogat în vitaminele A și C, în calciu și fosfor, are o acțiune antioxidantă care contribuie la încetinirea îmbătrânirii celulare. Uscat, busuiocul furnizează și vitamina K, esențială în procesul de coagulare a sângelui.
Este cunoscut și ca antiinflamator, antibacterian și antiseptic. Aplicat pe piele, poate alunga țânțarii. În plus, îi calmează pe cei neliniștiți, stresați sau care suferă de insomnii.
La fel ca alte plante aromatice — coriandrul, de exemplu—, busuiocul nu trebuie fiert multă vreme fiindcă se înnegrește și devine amar.
Ca să își păstreze cât mai bine savoarea, este recomandabil să fie consumat crud — frunze sau tocat — sau să fie adăugat în mâncare chiar la sfârșitul preparării termice.