Summitul SUA-Africa a scos la suprafaţă rivalitatea americano-chineză pentru exploatarea resurselor de pe continentul african.
Administraţia Obama a profitat de acest summit – ce a reunit la Washington între 4 şi 6 august 42 de lideri africani – pentru a identifica noi oportunităţi investiţionale pe acest continent, unde se regăsesc vaste resurse minerale neexploatate, economii ce înregistrează o creştere rapidă şi o clasă de mijloc în expansiune, şi pentru a valorifica în acest fel complementaritatea dintre tehnologiile avansate americane şi resursele abundente ale Africii. Un exemplu este sectorul petrolier, companii precum Exxon ori Chevron având capacitatea de a efectua foraje la mare adâncime pentru a exploata zăcămintele din zonele offshore.
Într-un articol publicat în aceeaşi zi de Bloomberg se menţionează că una dintre motivaţiile organizării summitului a fost dorinţa Statelor Unite de a-şi spori prezenţa economică pe continentul african pentru a deveni o contrapondere a Chinei, după ce în ultimul deceniu companiile chineze au investit masiv în ţările africane profitând de orientarea Washingtonului către alte regiuni. De exemplu, numai anul trecut volumul schimburilor comerciale dintre China şi statele africane a depăşit valoare de 200 de miliarde de dolari, mai mult decât dublul schimburilor dintre SUA şi Africa.
‘Nu dorim doar să extragem resursele minerale din subsolul african pentru a le folosi la creşterea noastră economică, dorim iniţiative care să conducă la crearea de locuri de muncă şi oportunităţi pentru toată lumea’, a afirmat Obama, declaraţie ce ar putea fi o aluzie la prezenţa crescândă a Chinei pe continentul african, după cum consideră atât unii analişti, cât şi guvernul de la Beijing.
Acesta din urmă a reacţionat prin intermediul unui purtător de cuvânt al MAE, care a afirmat că ‘China şi Africa au un angajament pe termen lung în direcţia unei relaţii stabile şi prieteneşti’, iar investiţiile companiilor chineze pe continentul african nu au ca obiectiv doar obţinerea de câştiguri economice, ci şi progresul economic şi social al statelor africane.
Reuniunea de la Washington s-a dorit a fi, de asemenea, o replică a summiturilor China-Africa din anii 2006 şi 2012. Investiţiile chineze pe continentul african privesc şi realizarea unor proiecte majore de infrastructură, cum ar fi construcţia de căi ferate în Uganda sau de şosele în Kenya. Banca chineză de Export-Import oferă finanţări pentru astfel de proiecte, însă cu condiţia ca realizarea lor să fie atribuită companiilor chineze.
Summitul încheiat miercuri s-a concretizat în proiecte de investiţii în valoare de 14 miliarde de dolari, anunţate de companii precum General Electric sau Coca-Cola, ce fac parte din planul de investiţii de 33 de miliarde de dolari anunţat săptămâna aceasta de Administraţia americană pentru sprijinirea realizării unor proiecte în Africa. Însă, potrivit Bloomberg, mediul de afaceri de pe acest continent nu crede că SUA se vor angaja în proiecte de infrastructură de anvergura celor realizate de companiile chineze. Există de asemenea şi aspectul politic, spre deosebire de SUA China necondiţionând relaţiile economice de factori precum stabilitatea politică sau transparenţa guvernelor