Capitala este încă sub nămeţi, iar maşinile se târăsc greu pe străzile îngustate de şleauri. Centralistele de la taxi refuză comenzile, deşi maşinile sunt libere, chiar în intersecţii. Elucidăm repede misterul urcând în prima maşină ieşită în cale. Taximetristul ne anunţă, deja, preţul cursei: 20 de lei. În mod normal, o astfel de cursă ajunge la cel mult 12 lei.
Taximetristul luat mărturiseşte că are tupeu să meargă fără aparat. „Pe vremea asta, Dacia nu mai consumă 5, consumă 7,4„, spune el. Acesta mai spune că aşa face de fiecare dată când este criză de taxiuri şi că nu este singurul care recurge la această tehnică.
„Vă daţi seama că nu făceam eu de nebun! Riscăm şi noi! Dacă vă duceaţi la Gară şi luaţi un taxi, vă luau 30- 40 de lei. Dar toţi, vorbiţi, cap-coadă! Decât să vă zic că nu merg, că sunt ocupat şi să fiu liber, mai bine pun acolo câţiva lei în plus. Ştiu că este riscant„, susţine omul. Taximetristul se laudă că face bani frumoşi. Nu contează ce spune legea.
„Fac, sincer, o mie de euro pe lună dar numai eu ştiu cum muncesc pentru mia asta. Un milion o sută plan, un milion pe vremea asta motorină, două milioane. Şi eu fac încasări trei milioane, trei milioane jumate, patru. Dar lucrez zi de zi 14, 15, 16, vinerea trecută am lucrat 20„, declară şoferul.
Deşi taximetriştii muncesc aproape continuu, majoritatea au, conform contractelor, două ore de muncă pe zi. Nici găsirea unei chitanţe pentru decont n-a fost o problemă. Omul avea un teanc. „Vă dau de 350. Să fie bine şi pentru mine, şi pentru dumneavoastră!”, încheie taximetristul.