Oamenii de ştiinţă au descoperit că acei copii care trăiesc în primii ani de viaţă în orfelinate au probleme în a relaţiona cu alţi copii, chiar şi după ani de zile după ce au părăsit instituţia, relatează sciencenews.org.
Experimentul început în 1999 de Nelson şi colegii săi a urmărit 136 de copii care au fost abandonaţi la naştere în orfelinatele din Bucureşti, pe care sciencenews.org le descrie ca fiind „medii spartane în care copiii petrec ore în şir privind pereţi albi şi sunt obligaţi să urmeze un program strict de activităţi. Copiii primesc foarte puţină atenţie din partea asistenţilor sociali„.
Nelson şi echipa sa au aranjat ca jumătate dintre copii să fie mutaţi în case individuale pentru a avea parte de asistenţă maternală. Jurnaliştii de la sciencenews.org precizează că în România serviciile de asistenţă maternală sunt încă un subiect tabu, ceea ce a făcut ca acţiunea lui Nelson să fie privită ca fiind neobişnuită.
Ecourile unei vieţi începute în acest fel se resimţeau chiar şi după ani de zile după ce copiii au fost mutaţi în alte case. De exemplu, la vârsta de 8 ani, copiii aveau deficite majore în relaţionarea cu alţi copii şi nu puteau purta o conversaţie normală.
Dar cei care au plecat din orfelinat înainte să împlinească vârsta de 2 ani au reuşit să îşi recapete abilităţile sociale normale.
În afară de problemele de ordin comportamental, copiii crescuţi în orfelinate prezentau anomalii ale creierului, susţin oamenii de ştiinţă. RMN-urile efectuate pe orfani au arătat că aceştia prezintă „scăderi dramatice ale materiei cenuşii”, scăderi ce sunt ireversibile.
“Îngrijirea în orfelinate ar trebui considerată o ultimă soluţie. Şi trebuie făcut un efort suplimentar ca orfanii să fie adoptaţi cât mai repede”, concluzionează sciencenews.org.