Bulă şi nevastă-sa, o frumuseţe, se plimbau prin grădina zoologică, ajungând la un moment dat în dreptul cuştii masculului de gorilă. Bulă observă că primata nu-şi lua ochii de la nevastă-sa, aşa că îi spune soţiei:
– Dragă, zâmbeşte şi tu un pic la maimuţoi.
– Ce te-a apucat măi, eşti nebun?!
– Hai, te rog frumos, vreau să demonstrez ceva.
– Bine, zice ea şi începe să se unduiască şi să-i arunce ocheade gorilei.
– Intră înăuntru în cuşcă!
– Eşti sigur?
– Foarte sigur, intră.
Intră nevasta înăuntru.
– Deschide-ţi doi nasturi de la cămaşă.
Nevasta îi deschide.
– Arată-i discret un sân.
Asta-i arată şi gorila o ia razna de poftă, ce mai, înnebunise de tot!
– Aşa, foarte bine, acum încearcă să-i explici ăstuia că te doare capul!
***
Doi preoţi se întâlnesc pe stradă, amândoi mergând pe jos:
– Bună ziua, părinte.
– Să trăieşti părinte, unde e bicicleta dumitale? Că nici eu nu o mai găsesc pe a mea.
– Nu pot să-mi dau seama unde am pus-o.
– La revedere.
– Cu bine.
A doua zi se întâlnesc din nou, primul pe bicicletă.
– Bună ziua, părinte.
– Să trăieşti părinte, văd că ţi-ai găsit bicicleta, cum ai făcut?
– Măi, am făcut o slujbă de plângeau icoanele pe pereţi, şi când am ajuns la cele zece porunci, la porunca a şaptea, „Să nu furi”, un enoriaş a spus: „Părinte, te rog, iartă-mă, eu ţi-am luat-o” şi apoi am găsit-o la poarta bisericii.
– Bine, părinte, am să fac la fel.
A treia zi, amândoi pe biciclete.
– Bună ziua, părinte.
– Să trăieşti părinte, văd că ţi-ai găsit bicicleta. Cum ai făcut?
– Aşa cum mi-aţi zis, am făcut o slujbă de plângeau icoanele pe pereţi şi am început cu cele 10 porunci, şi când am ajuns la a patra, „Să nu preacurveşti”, mi-am adus aminte unde am lăsat bicicleta…