Uniunea Europeană REZISTĂ şi FĂRĂ GAZUL rusesc

Cu această ocazie, ministrul adjunct al dezvoltării economice din Italia, Claudio De Vincenti, a spus că Roma intenţionează să continue construcţia conductei Transadriatice, al cărei punct final va fi la Puglia (regiune din sudul Italiei, situată între Marea Adriatică şi Marea Ionică, aproape de Albania) în pofida opoziţiei localnicilor faţă de această conductă.

La reuniunea de la Milano, participanţii au convenit asupra necesităţii creşterii nivelului de integrare reciprocă, prin dezvoltarea de proiecte comune în spaţiul UE. Ca exemplu de succes au fost evocate proiecte de terminale de gaz lichefiat la Marea Baltică.

Citeşte şi Gazul rusesc, mai tare ca principiile: Merkel vrea să continue parteneriatul energetic cu Rusia

În ceea ce priveşte conflictul gazelor între Rusia şi Ucraina, expertul britanic Alan Riley consideră că UE s-a situat, în cele din urmă, de partea Moscovei. Comisarul Günther Oettinger a încercat să ajungă la un acord între părţi în următoarele condiţii: un preţ de 385 de dolari pe mia de metri cubi la gazele ruseşti livrate Ucrainei şi furnizarea a circa 5 miliarde de metri cubi de gaze la acest preţ către Kiev. Ucraina trebuie să plătească în acest an 3,1 miliarde de dolari din datoria pe care o are la gazele ruse livrate, dintre care 2 miliarde în luna octombrie.

Citeşte şi Comisia Europeană îi cere Moscovei să nu facă uz de ARMA GAZULUI

În opinia sa, preţul propus – 385 dolari – este cu mult mai mare decât preţurile pe care îl plătesc multe ţări din Europa de Vest, în timp ce pe piaţa gazelor un rol semnificativ îl au costurile de tranzit. De aceea, spune el, preţul pentru Ucraina ar trebui să fie mai mic decât în cazul altor ţări.

Cu toate acestea, aproape jumătate din gazele care ajung în această perioadă în Ucraina sunt furnizările într-un circuit în sens invers („revers flow”) din Norvegia, achiziţionate de Kiev la un preţ de aproximativ 340 dolari pe mia de metri cubi, după cum scrie miercuri Zerkalo nedeli.