Tu ştii ce sex are creierul tău?

Egali, dar diferiţi

În jurul acestei întrebări, lumea specialiştilor s-a împărţit în tabere. Una susţine că deosebirile dintre bărbaţi şi femei în ceea că priveşte gândirea şi comportamentul au rădăcini biologice, în vreme ce alta afirmă, cu tot atâta convingere, că aceste deosebiri sunt determinate de factori sociali.

Problema diferenţelor acestor deosebiri dintre sexe a fost tratată, între altele, într-o carte de mare succes, scrisă de Allan Pease şi Barbara Pease şi intitulată „Why men don’t listen and women can’t read maps”. La noi, cartea a apărut cu titlul „De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă”, un titlu atrăgător, fără îndoială, dar care, comparativ cu titlul original, reflectă mai puţin ceea ce spune cartea: că bărbaţii sunt „mai buni” la anumite treburi, în vreme ce femeile „se pricep mai bine” la altele, şi că aceste deosebiri au o bază biologică.

Pur şi simplu, ca urmare a înzestrărilor lor naturale, femeile, în general, se descurcă mai bine în activităţi ce presupun ascultare, descifrarea emoţiilor altora, exprimarea propriilor emoţii, în vreme ce bărbaţii – tot în general, nu fiecare bărbat în parte – se descurcă mai bine când e vorba despre orientare în spaţiu, repararea a tot felul de lucruri, parcarea paralelă… Pentru a preveni eventualele acuze de sexism, în cartea lor autorii au explicat amănunţit că aceste deosebiri nu implică în niciun fel ideea inferiorităţii vreunuia dintre sexe; că nu e vorba de faptul că femeile, în general, ar fi nepotrivite pentru anumite meserii sau că bărbaţii ar fi inferiori în ceea ce priveşte anumite capacităţi; că este vorba despre rezultate valabile statistic (cu alte cuvinte, nu absolut orice femeie este mai puţin pricepută decât oricare bărbat la citirea unei hărţi) şi că trebuie făcută o deosebire netă între identitate şi egalitate. Egalitatea de şanse şi de statut este un fapt social, cultural, politic, pe când problema identităţii este una de ordin biologic. Femeile şi bărbaţii trebuie să fie egali, dar nu sunt identici.

Reluată într-un articol recent apărut în Mail Online – ca preambul la difuzarea unui documentar BBC asupra acestei chestiuni -, ideea că există deosebiri înnăscute între creierele bărbaţilor şi cele ale femeilor este susţinută, printre alţii, de prof. Simon Baron-Cohen, de la Cambridge University, un renumit specialist în neurobiologie.

El consideră că există, în mare, două tipuri de creiere: „empatizante” – care au o capacitate mai bună de a ghici emoţiile, de descifra ceea ce simt oamenii – şi „sistematizante”, care au o abilitate mai bună de a  analiza situaţiile. 

Toţi oamenii prezintă o combinaţie între aceste două tipuri de funcţionare a creierului, dar, în general,bărbaţii tind să fie sistematizanţi în mai mare măsură decât femeile, care sunt mai curând empatizante, a explicat dr. Michael Mosley, medic şi jurnalist BBC.

Iar cercetările prof. Baron-Cohen au sugerat că această „programare”  a creierului spre un tip de funcţionare sau altul are loc încă din viaţa intrauterină, sub acţiunea unor hormoni.

Cum a ajuns la această concluzie?

Prof. Baron-Cohen a urmărit un grup de copii, din viaţa intrauterină până la vârsta de 12 ani. La 16 săptămâni de viaţă intrauterină, a fost măsurat nivelul de testosteron (hormon masculin) din lichidul amniotic. Organismul feminin produce şi el testosteron, în cantităţi mult mai mici decât cel masculin, ceea ce explică prezenţa în corpul femeilor gravide a acestui hormon, care influenţează dezvoltarea fătului. 

Ulteriro, specialistul a constatat că, cu cât fusese mai mare nivelul de testosteron, cu atât copilul se dezvolta mai lent din punct de vedere social şi dovedea mai puţină empatie la vârsta şcolii primare. Dar aceiaşi copii dădeau dovadă, în schimb, de un simţ spaţial mai bun şi capacităţi analitice sporite – trăsături considerate, tradiţional, ca fiind masculine. 

Prin urmare, crede specialistul, creierele copiilor se dezvoltaseră diferit sub influenţa hormonilor sexuali din corpul mamei, chiar înainte ca la, pubertate, proprii lor hormoni să le influenţeze în mod specific creierul şi comportamentul.

 

Rezultatele unui studiu american deosebit de mediatizat întăresc ideea că există diferenţe între creierul bărbaţilor şi cel al femeilor, şi anume la nivelul a ceea ce specialiştii numesc „conectomul” cerebral – adică ansamblul conexiunilor din creier. Cercetătorii de la University of Pennsylvania au scanat creierele a 949 de participanţi cu vârste între 8 şi 22 de ani şi au constatat că există anumite diferenţe structurale, în ceea ce priveşte conexiunile cerebrale: 

• bărbaţii aveau conexiuni mai puternice între partea anterioară şi cea posterioară a creierului, comparativă cu femeile. După cum explică prof. Ruben Gurr, unul dintre autorii studiului, această caracteristică implică faptul că bărbaţii sunt capabii în mai mare măsură să conecteze ceea ce văd cu ceea ce fac, un lucru de care e nevoie atunci când eşti vânător. (Şi în cartea scrisă de Allan şi Barbara Pease este dezvoltată ideea că abilităţile spaţiale şi motorii mai bune al bărbaţilor se datorează selecţiei naturale operate încă din vremea strămoşilor preistorici ai omului, când îndeletnicirea de bază a masculilor în cadrul tribului era vânătoarea.)
• la femei, erau mai puternice conexiunile dintre cele două emisfere cerebrale, ceea ce îi face pe oamenii cu creiere mai feminine să fie mai pricepuţi la multi-tasking şi la descifrarea emoţiilor altora. 

 Citeşte mai miult pe descopera.ro