Reţeaua samsarilor imobiliari din Sibiu. Cum a transformat Klaus Iohannis o bibliotecă într-un WC public

Potrivit sursei citate, este vorba despre imobilul din str. Nicolae Balcescu nr.29. Principalul beneficiar al acestei restituiri a fost chiar Klaus Iohannis, prin fabricarea de documente false (fapt demonstrat de instante). Mai mult, intr-o flagranta stare de conflict de interese, Iohannis primarul, ca reprezentant al institutiei publice, emite o intampinare catre Judecatoria Sibiu, pentru a apara interesele cateteanului Iohannis, parte in proces pentru evacuarea bibliotecii si retrocedarea spatiului in care se afla.

Victima acestui abuz povesteste ce s-a intamplat, intr-un memoriu publicat ce ancheteonline.ro: „Am fost chemat in judecata in fata Judecatoriei Sibiu de catre numitii Bastea Ioan, Iohannis Klaus Werner si Iohannis Carmen Georgeta-reclamanti pentru a se obtine evacuarea subsemnatului din spatiul locativ situat administrativ in Sibiu, str. Nicolae Balcescu nr.29. In aparare subsemnatul am invocat incidenta O.U.G. nr.40/99 in conformitate cu care contractul meu de inchiriere cu statul roman ( proprietar la data intrarii in vigoare a acestei ordonante asupra spatiului anterior indicat ca biblioteca) se prelungea de drept cu inca 3 ani, fiind vorba in speta de un asezamant socio-cultural, prima instanta apreciind gresit ca biblioteca nu este asezamant socio-cultural, a admis actiunea reclamantilor si a dispus evacuarea spatiului de indata, fara somatie si fara trecerea vreunui termen. Apeland sentinta la instanta superioara, Tribunalul Sibiu, am obtinut castig de cauza, succes care a fost insa de scurta durata, intrucat reclamantii au atacat decizia Tribunalului Sibiu nr.84872000 in fata Curtii de Apel Alba Iulia, instanta, care interpretand gresit dispozitiile ordonantei 40, a casat decizia instantei de apel si a mentinut sentinta nr.784/2000 a Judecatoriei Sibiu pentru aceleasi motive retinute deja de instanta de fond”, sustine Marius Marinescu, cel care a fost aruncat in strada de Klaus Iohannis, prin desfiintarea unei biblioteci publice.

Biblioteca nu este asezamant cultural!

Acesta explica in memoriu sau ca „imobilul inchiriat de Asociatia familiala „Biblion”, a fost folosita in mod exclusiv ca biblioteca, in baza contractului de inchiriere initial nr.2303/1998, prelungit apoi prin contractul nr.260/99 pe o durata de 9 luni incepand cu aprilie 1999. Deci, la data intrarii in vigoare a O.U.G.40/99 proprietar asupra imobilului era statul roman, iar Asociatia „Biblion” il folosea ca biblioteca. Sintagma „asezamant socio-cultural” include in continutul sau: „cluburile, casele de cultura, caminele culturale, bibliotecile si alte asemenea unitati culturale”.

De asemenea, pagubitul precizeaza intr-o nota trimisa la Parchetul de pe langa Curtea Suprema, pe 06.11.2001, ca, potrivit ordonantei 40/1999 „durata contractelor de inchiriere pentru suprafetele locative detinute de asezamintele socio-culturale se prelungeste de drept pentru o perioada de 3 ani. In cazul de fata este vorba despre o biblioteca organizata sub forma de asociatie familiala si avizata de catre Ministerul Culturii. Instanta nu a recunoscut ca biblioteca este un asezamant socio-cultural deoarece functioneaza ca asociatie familiala si nu este o organizatie non-profit, desi legiuitorul nu prevede o forma expresa de organizare pentru asezamintele culturale. Mentionez ca a fost aafectat interesul comunitatii, fiind vorba despre de biblioteca publica, chiar daca are capital integral privat, care este recunoscuta de catre Ministerul Culturii”.

In instanta, Dumnezeu cu mila!

Din pacate, justitia s-a dovedit a fi total incoerenta in acest caz. Judecatorii de la diferite instante iau decizii total diferite, interpretand subiectiv documentele depuse la dosar de o parte sau alta. Dincolo de aspectele juridice, magistratii nu au tinut cont ca, prin hotararea luata, distrug o institutie de cultura.

Pe fond, Judecatoria Sibiu sustine ca „din actele depuse in cauza, forma de organizare in cadrul careia paratul isi desfasoara activitatea este cea de asociatie familiala care nu poate fi asimilata notiunii de asezamant socio-cultural. De aceea apreciem ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.4 din O.U.G.40/1999 conform caruia imobilele-terenuri si constructii- redobandite de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora si folosite la data cererii de retrocedare de unitati de inavatamant, de asezaminte socio-culturale sau de institutii publice, proprietarul va incheia, la cererea locatarului, un contract de inchiriere pe o durata de 3 ani”.

In schimb, Tribunalul Sibiu considera ca ” instanta de fond a calificat gresit obiectul cererii, desi in considerente retine ca ordonanta presedentiala este ceruta de reclamant pentru a putea solicita autorizatia de functionare eliberata de primaria Sibiu. Deci, obiectul cererii reclamantului nu il formeaza obligarea la eliberarea de autorizatie, ci obligarea paratilor la consimatamantul necesar pentru a putea obtine aceasta autorizatie de la Primarie. De aceea, sentinta primei instante a fost desfiintata, Judecatoria avand menirea de a califica litigiul dedus judecatii, ori in speta obiectul retinut a fost gresit. Cum prima instanta, in mod gresit a solutionat procesul, fara a intra in cercetarea fondului, sentinta atacata va fi desfiintata si cauza trimisa spre rejudecare acestei instante”.

Curtea de Apel revine insa la termenii deciziei Judecatoriei Sibiu: „Sustinerea paratului( nr. victima lui Iohannis) in acest context ca in realitate este un asezamant cultural intemeiata doar pe actele de la fila 46 sau 52 din care a rezultat ca biblioteca care se numeste „Biblion” si are un caracter privat iar in anul 2000 nu ar fi realizat venituri impozabile, nu poate fi luata in considerare, aceasta sustinere fiind contrazisa de cele inscrise in autorizatia mentionata. Paratul fiind persoana autorizata, nu poate beneficia de prev. art.4 din O.U.G 40/1999, potrivit carora proprietarul imobilului la cererea chiriasului sa fie obligat sa incheie un nou contract de inchiriere pe o durata de 3 ani tocmai pentru imprejurarea nedemonstrata de parat ca ar detine un asezamant cultural”.

Primarul Iohannis, avocatul cetateanului Iohannis

Mai mult, intr-un caz grav de conflict de interese, primarul Iohannis, reprezentand Primaria Sibiu, intocmeste o intampinare catre Judecatorie, pentru a apara interesele cetateanului Iohannis, a sotiei, soacrei si prietenului lui: „Municipiul Sibiu, reprezentat de primarul Klaus Iohannis(…), in dosarul mai sus mentionat privind pe reclamantul Marius Marinescu(…) formuleaza prezenta intampinare prin care solicita instantei sa respinga actiunea reclamantului atat ca inadmisibila si nelegala”.

Primaria, prin Iohannis, sustine ca reclamantul nu are calitate procesuala: „Asa cum rezulta din adresa nr.6943/26.07.1999 trimisa de SC Urbana SA domnului Marius Marinescu, contractul de inchiriere a imobilului situat in Sibiu, str. Nicolae Balcescu, nr.29, a incetat sa mai produca efecte incepand cu 26 iulie 1999. Prin urmare, reclamantul a pierdut calitatea de creditor al SC Urbana cu aceeasi data”.

In intampinare, primaria Sibiu, reprezentata de Klaus Iohannis devine avocatul lui Klaus Iohannnis, Carmen Iohannnis si Bastea Ioan: „Hotararile instantelor brasovene la care face referire in cererea de chemare in judecata, prin care certificatul de mostenitor al paratilor Bastea Iona, Iohannis Klaus si iohannis Carmen Georgeta a fost anulat ( intrucat a fost emis cu nesocotirea normelor imperative referitoare la competenmta teritoriala a notarului), nu duc la anularea calitatii de mostenitor a acestora, intrucat a fi mostenitor nu depinde de eliberarea unui simplu inscris, cum este certificatul de mostenitor. Acesta este necesar ad probationem, pentru ca drepturile reale astfel dobandite sa fie inscrise in cartea funciara. Insa, art.26 din Legea nr.7/1996 prevede expres ca dobandirea de drepturi reale prin mostenire este opozabila tertilor chiar fara inscrierea in Cartea Funciara. Aceste drepturi se vor inscrie, in prealabil, numai daca titularul intelege sa dispuna de ele”.

Mai departe, Primaria Sibiu, prin edilul Klaus Iohannis, aduce argumente juridice in fata Judecatoriei Sibiu, pentru a justifica rolul de mostenitor de drept a individului Klaus Iohannis si a sotiei sale, in vederea demontarii justificarilor depuse la dosar de reclamantul Marius Marinescu, in vederea evacuarii blibliotecii acestuia: „Acceptarea unei mosteniri se poate face in mai multe moduri, nefiind obligatorie prezentarea ijn fata unui notar. Conform art.698 C.civ, acceptarea poate fi tacita, atunci cand susceptibilul face un act ( fapt) pe care nu-l putea savarsi decat in calitate sa de mostenitor si din care rezulta neindoielnic ( sic!) intentia sa de acceptare a mostenirii. Acceptarea tacita a mostenirii de catre paratii Bastea Ioan , Iohannis Klaus si Iohannis Carmen rezulta neindoielnic ( sic!) din urmatoarele fapte: prezentarea in fata notarului public ( chiar necompetent teritorial) pentru emiterea certificatului de mostenitor; vanzarea de catre Bastea Ioan a cotei de 2/4 din mostenire; promovarea de catre Bastea Iona, Iohannis Carmen si Iohannis Klaus a unor actiuni in justitie ce presupun, indirect dar neindoilenic (sic!), insusirea calitatii de mostenitor, cuma r fi: promovarea actiunii in anulare a incheierii prin care imobilul in litigiu a fost nationalizat in 1962, precum si cererea de restabilire a situatiei anterioare de Carte Funciara; actiunea in justitie a sotilor Iohannis de avacuare a reclamantului. Toate actele de mai sus, duc neindoielnic (sic!) la concluzia ca a avut loc o acceptare tacita voluntara a mostenirii defunctului Bastea Ioan, astfel incat paratii mentionati mai sus au dobandit din momentul deschiderii mostenirii, proprietatea imobilului in litigiu”.

„Iata de ce consideram ca o actiune in constatarea nulitatii incheierilor de intabulare ( solicitata de catre reclamant in cererea de chemare in judecata), precum si cererea de rectificare sunt neintemeiate, nelegale si lipsite de interes, de vreme ce Bastea Ioan, Iohannis Carmen si Iohannis Klaus sunt indubitabil (sic!) mostenitori”, se mai spune in intampinarea primariei Sibiu, semnata de edilul Klaus Iohannis si juristul Iordan Nicola.

Un exemplu „indubitabil” de conflict de interese al primarului Klaus Iohannis, care s-a folosit de functia publica pe care o detinea pentru a apara interesele sale personale si ale familiei. Acest lucru, in loc sa reprezinte interesele comunitatii, deoarece imobilul in cauza, aflat in proprietatea satului, era revendicat de falsi mostenitori. Mai mult, primaria Sibiu nu a tinut cont ca evacueaza o institutie de cultura a orasului, o biblioteca publica( lucru demonstrate in cele din urma de instant).

Imobil retrocedat prin fals

Ca si o concluzie, putem rezuma astfel situatia juridica: imobilul din centrul Sibiului, de la Nicolae Balcescu nr.29 ajuns in proprietatea familiei Iohannis si a unui apropiat al acestora in 1999, in urma proces controiversat de retrocedare. Potrivit unui art publicat anterior, imobilul face parte din cele 6 case dobandite de familia Iohannis dupa 1990. In urma unor procese derulate de fostii chiriasi, s-a putut demonstra in instanta ca Iohannis a pus mana pe aceasta casa prin fals, uz de fals si inselatorie. Mai exact, judecatorii au stabilit, printr-o sentinta din 2012 ca imobilul a fost retrocedat pe baza unui certficat de mostenitor fals, in urma fabricarii de documente ilegale. Acest caz a facut obiectul unui dosar penal, fiind condamnat doar un Acar Paun, membrii familiei Iohannis fiind disculpati, desi magistratii au cerut urmarirea penala in cazul sotiei si a soacrei primarului Sibiului.

Drept urmare, desfiintarea bibliotecii „Biblion” de ctre Iohannis s-a facut prin utilizarea de documente false .

A ajuns WC public

Ce s-a intamplat cu acest spatiu a ajuns in proprietatea lui Iohannis? In 2001, dupa ce a devenit primar al Sibiului, el a inchiriat terenul unui sponsor al sau din campania electorala, care l-a transformat in café internet si WC. Cel care a inchiriat, ne-a declarant sub anonimat, ca se ducea lunar la Primarie pentru a-i inmana personal 300 de marci cat reprezinta chiria. Un an de zile a functionat internet-café. Apoi, fosta biblioteca s-a transformat in WC public pentru doua terase care functionau in spatiul din centrul Sibiului. Binenteles, pentru o chirie pe care o incasa Iohannis. Acum este doar un depozit, dar pe usa scrie tot WC.

Un alt spatiu din partea din fata a acestui imobil, ajuns ilegal in proprietatea lui Iohannis, a fost inchiriat unei sucursale de banci. Mai multe detalii despre contractal de inchiriere aflati in articolul mentionat mai sus.

In acest loc a functionat libraria „Mihai Eminescu”, ce a fost evacuata de familia Iohannis pe data de 15 ianuarie 2000, chiar in ziua in care se celebrau 150 de ani de la nasterea marelui poet, Mihai Eminescu.

Acum, chiriasii care au devenit proprietari de drept ai imobilului din str. Nicolae Balcescu 29 asteapta evacuarea din casa a familiei Iohannis si a complicelui sau, Bastea Ioan, in urma deciziei judecatoresti prin care s-a stabilit ca retrocedarea s-a facut prin falsificarea certificatului de mostenitor. Poate o sa fie mai greu sa se reinfiinteze centrele de cultura, biblioteca „Biblon” si libraria „Mihai Eminescu” dupa ce rostul acestora au fost intinat de-a lungul anilor: biblioteca transformata in WC public, iar libraria intr-o banca.