Mituri istorice spulberate. Top 10 oameni care au descoperit America înaintea lui Cristofor Columb

Vikingii – aproximativ în jurul anului 1000

Leif Eriksson a debarcat în Newfoundland şi a întemeiat o aşezare pe care a botezat-o Vinland. Regiunea era bogată în viță sălbatică și somon, iar climatul era temperat, cu puțin îngheț iarna și iarbă verde tot anul. În 1960 aşezarea întemeiată de Leif a fost identificată cu situl viking de la L’Anse aux Meadows, din extremitatea nordică a insulei Newfoundland din Newfoundland și Labrador, Canada.

Citeşte şi Danemarca: S-a descoperit o FORTĂREAŢĂ VIKINGĂ circulară

Paleoamericanii – aproximativ 14.000 ani î.Ch.

Reprezintă primele populaţii umane care au locuit în America, în timpul şi după ultimele episoade glaciare ale Pleistocenului recent. Se pare că au ajuns aici din Asia, pe jos, înainte ca apele să acopere Strâmtoarea Bering.

Aborigenii australieni – aproximativ 40.000 î.Ch.

Vestigii găsite în partea de sud a continentului ridică ipoteza că populaţii curajoase din Oceania ar fi ajuns în Lumea Nouă în urmă cu câteva zeci de mii de ani. În cazul în care ipoteza este adevărată înseamnă că aborigenii au ajuns aici traversând Oceanul, fapt uimitor pentru vremea respectivă.

Chinezii – anul 1421

Chinezii au şi ei un Cristofor Columb al lor, care se numeşte Zheng He. Acest navigator celebru în Asia se pare că s-a rătăcit într-o expediţie, pe drumul către Africa şi a ajuns pe ţărmul de vest al Americii. Ipoteza este susţinută cu tărie de către ofiţerul britanic Gavin Menzies şi a expus-o într-o lucrare publicată în 2002, la 510 ani de la descoperirea oficială a Americii, de către Columb.

Fraţii Zeno – anul 1388

Navigatorul veneţian Niccola Zeno, împreună cu scoţianul Henry Sinclair au avut ideea de a întocmi o hartă a Groenlandei, întrebându-se apoi ce se află mai departe, în vest. După moartea lui Niccola, fratele său, Antonio, a recuperat planurile întocmite de Niccola şi i le-a trimis lui Sinclair, pe hartă fiind reprezentate şi provinciile Newfoundland şi Labrador. S-ar părea că fraţii Zeno au intrat în legătură cu indienii Micmac, din aceste zone, existând mărturii în acest sens într-o carte publicată mul mai târziu, în anul 1558, la Veneţia.

Templierii – începutul sec. al XIV-lea

Vineri, 13 octombrie 1307, regele Filip al IV-lea al Franţei a arestat majoritatea membrilor Ordinului Templierilor, inclusiv pe Marele Maestru Jacques de Molay, și, după ce le-a obținut mărturisirile prin tortură, i-a ars pe rug. Cei care au scăpat opresiunii au fugit pe mare, din portul La Rochelle, spre teritorii care nu erau sub incidenţa papală, precum Scoţia excomunicată. Un secol mai târziu regăsim aici o capelă încărcată cu desene ale simbolurilor templierilor, dar şi desene în care apar catuşi şi ştiuleţi de porumb, care la vremea respectivă se găseau doar în America.

Regele din Mali – sec. XII-XIII

Aboubakar al II-lea, conducătorul din Mali, era presat de întrebarea „care sunt limitele Oceanului?”, astfel că a pornit să navigheze spre vest, peste Atlantic. El l-a lăsat la conducerea ţării pe fiul său şi nu s-a mai întors niciodată în propriul regat. Se spune despre el că ar fi atins totuşi ţărmurile Americii.

Irlandezii – aproximativ anul 530

Brendan de Conflert a fost unul dintre sfinții călugări irlandezi timpurii. Este cunoscut în special pentru legendara sa căutare a „Insulei Fericiților”, cunoscută de asemenea sub numele de Insula Sfântului Brendan (legenda a ajuns până la a-l credita pe Brendan cu prima călătorie a unui european în America). În 1976, un navigator a refăcut călătoria lui Brendan de Conflert, ajungând la concluzia că acesta a atins coastele Canadei acum aproape 1.500 de ani.

Fenicienii

Două indicii ar trebui să stea mărturie a faptului că fenicienii au trecut pe aici în urmă cu câteva mii de ani: conturul unui chip bărbos pe o stâncă aflată la Pedra da Gavea, de lângă Rio de Janeiro şi inscripţia mistică „LAABHTEJBARRIZDABNAISINEOFRUZT”. Aceasta se citeşte invers „TZUR FOENISIAN BADZIR RAB JETHBAAL”, iar traducerea din feniciană ar fi „Badezir, fenician din Tyr, fiul cel mare al lui JethBaal”. Faptele s-ar fi petrecut în jurul anului 850 î.Ch.

Francezii

Carol al V-lea, primul rege al Franţei care şi-a stabilit reşedinţa la Palatul Louvre, este recunoscut ca fiind monarhul care a fondat prima bibliotecă regală, precursoarea Bibliotecii Naţionale a Franţei. Conform studiilor, materialul folosit la construcţia bibliotecii a fost lemn roşu, adus din Brazilia, astfel că dacă teoriile sunt corecte francezii ar fi ajuns acolo un un secol înaintea lui Cristofor Columb.