Dezvăluiri SCANDALOASE dintre zidurile Ambasadei Marii Britanii din Paris GALERIE FOTO

Ambasada Marii Britanii din Paris se poate lăuda şi cu un „valet” pe măsură. „Valet”, aşa cum Ben Newick obişnuieşte să se recomande din modestie, este, de fapt, mai mult decât atât. El este şeful Administraţiei ambasadei britanice şi ştie toate poveştile mai puţin sau chiar deloc cunoscute de public.

Newick a împărtăşit unui reporter al BBC câteva dintre secretele scandaloase ce s-au petrecut între zidurile reşedinţei diplomatice de-a lungul vremii.

Faimoasa clădire, o perlă a arhitecturii din Franţa, a fost construită în anii 1720, când Rue de Faubourg Saint-Honore era o stradă ce trecea prin câmp şi printr-o piaţă de flori spre satul Roule. Clădirea a devenit, oficial, hotel, în 1803, când a fost cumpărată de Pauline Borghese, sora lui Napoleon şi soţia unui prinţ italian.

Poveşti de alcov

În istoria ambasadei se menţionează şi poveşti de alcov. Astfel, despre sora împăratului se spune că îi plăcea să se plimbe goală printre oaspeţi, pentru a fi admirată. De asemenea, Paulina Borghese cerea să fie purtată în braţe de către un servitor de culoare chipeş şi puternic, când mergea să îşi facă baie şi după ce ieşea de-acolo. Iar când îi era frig la picioare, îşi ascundea tălpile în decolteul unei doamne de onoare, care o aştepta gata pregătită pentru acest „ritual” bizar, culcată pe podea.

Mobilierul şi decoraţiunile interioare au fost realizate tot după gustul ei. Prefera stilul Empire, care constituie majoritatea mobilierului şi tapetul din damasc şi mătase pentru decorarea pereţilor.

Într-o altă cameră, în apropierea unui pat în care a dormit şi regele Edward al VII-lea şi chiar regina-mamă este o oglindă foarte frumos înrămată, numită Psyche, după numele frumoasei femei despre care legenda spune că ar fi atras chiar şi invidia zeiţei Afrodita. În această oglindă, Paulina Borghese nu se mai sătura să se privească.

Vezi şi Cele mai spectaculoase hoteluri din lume: De la un castel de nisip, la un turn medieval şi peşteri FOTO

Napoleon venea adesea la sora lui, nu atât pentru ea, ci pentru una dintre doamnele de companie ale ei, Madame de Mathis. El intra prin grădină şi se iubeau într-o cameră din apropierea zonei în care actualul ambasador şi soţia sa obişnuiesc să-şi bea ceaiul.

Cuvintele nu  sunt suficiente pentru a descrie frumuseţea Hotelului de Charost. Minunatele sale saloane, holurile de marmură, Salonul de bal, sufrageria şi Biblioteva Duff Cooper combină eleganţa design-ul stilului clasic francez cu confortul şi căldura spiritului englez.

În 1814, Pauline a părăsit reşedinţa pentru a i se alătura fratelui ei, izolat în insula Elba, dar înainte de a pleca, i-a încredinţat reşedinţa comandantului Armatei Britanice, ducele de Wellington, care i-a dat în schimb o sumă frumuşică de ludovici, pe care ea i-a dat fratelui său care se întorcea în anul următor, la Watterloo.

Somerset Maugham s-a născut în reşedinţa diplomatică

O altă poveste a ambasadei este şi cea a faimosului scriitor, Somerset Maugham. El s-a născut într-o încăpere din aceată reşedinţă, situată la etaj. În anii 1870, după ce Franţa fusese învinsă de Rusia, se pregătea o nouă lege potrivit căreia toţi cei născuţi pe pământ francez să ia cetăţenie franceză, astfel încât să asigure oameni pentru forţele armate ale ţării, în eventualele războaie.

 

Părinţii lui Maugham aveau legături în cercuri importante, aşa că nu a fost o problemă ca vreunul dintre copiii lor să se nască la ambasada britanică pentru a nu fi obligaţi să ia automat cetăţenia franceză.

Un alt cuplu, american, s-a văzut în aceeaşi situaţie. O frumuseţe de peste ocean, Jennie Jerome, s-a căsătorit cu lordul Randolph Churchill şi au făcut un copil, Winston, care s-a născut după 7 luni, în aceeaşi reşedinţă.

Reşedinţă pentru maşinăria diplomatică britanică

Faimosul hotel secular este o clădire magnifică, dar cu greu se poate spune că este o reşedinţă în adevăratul sens al cuvântului pentru un ambasador. Actualul şef al diplomaţiei britanice, lordul Peter Ricketts, locuieşte într-un apartament din complex, într-o aripă mai mică a clădirii.

Citeşte şi Cele mai bizare cereri primite de hotelurile din lume: De la supa de crocodil, la şoarecele mort

El recunoaşte că a făcut o alegere bună şi că acel apartament este o binecuvântare pentru oricine intră acolo, pentru că se poate simţi în largul său. Apartamentul ambasadorului este dotat şi cu o bucătărie proprie, astfel încât diplomatul respiră uşurat că nu mai este nevoit să deranjeze personalul de serviciu dacă are chef să îşi fiarbă doar un singur ou…

 

Şi, apropo, sala pentru dineurile oficiale este o adevărată bijuterie, iar regulile de protocol în astfel de ocazii trebuie respectate cu sfinţenie. Se schimbă şi obiceiurile naţionale la astfel de evenimente. De pildă, dacă eticheta britanică impune aşezarea tacâmurilor cu faţa în sus, eticheta franceză este invers în Franţa. Unii oaspeţi care nu au fost avizaţi de acest protocol sunt miraţi de aceste reguli.

Anul trecut, la reşedinţa diplomatică britanică au avut loc nu mai puţin de 500 de evenimente, prin care au fost promovate comerţul, legăturile culturale şi cele din domeniul Educaţiei.