Odaia unui combatant francez în Primul Război Mondial a rămas intactă timp de aproape o sută de ani. În camera rămasă neschimbată de la moartea tânărului de 21 de ani pe frontul belgian, tapetul a îngălbenit, iar vestonul militarului, aşezat pe spătarul unui scaun, este mâncat de molii.
Totul s-a păstrat conform ultimelor dorinţe ale părinţilor lui Hubert, mort pe 26 aprilie 1918. Actul de donaţie, semnat în 1935, cuprindea o clauză neobişnuită: cei care urmau să intre în posesia casei erau obligaţi să nu atingă nimic din camera fiului lor timp de 500 de ani! ‘Clauza nu avea nicio valoare juridică şi nu putea fi impusă’, a declarat AFP actualul proprietar, Daniel Fabre, dar proprietarii succesivi, bunicul soţiei sale şi apoi soţia lui, au respectat-o.
Citeşte şi Comemorarea eroilor din Primul Război Mondial, la Crucea Caraiman din Bucegi VIDEO
Nimic nu s-a schimbat în camera lui Hubert Rochereau din ziua în care a plecat la război. ‘Un sentiment de responsabilitate şi de mândrie caracteriza această familie de militari, unul dintre strămoşi fiind subofiţer în armata lui Napoleon’, spune actualul proprietar, în vârstă de 72 de ani. Pe biroul din această cameră se află o sticluţă pe a cărei etichetă scrie: ‘Din pământul Flandrei pe care a căzut copilul nostru şi care i-a adăpostit rămăşiţele patru ani’.
Dorind să perpetueze memoria fiului lor, născut în acea cameră pe 10 octombrie 1896, părinţii lui au adunat obiecte care i-au aparţinut tânărului educat la şcoala militară Saint-Cyr: manuale de şcoală şi de război, încălţări, o cască prusacă, o ploscă de metal germană ciuruită de gloanţe, baionete, steaguri franceze sau o mască de scrimă. Pe birou se pot vedea o pipă cu tutun, două pistoale de colecţie, un cuţit, chei şi un carnet de notiţe.
Citeşte şi Franţa şi Marea Britanie, 96 de ani de la armistiţiul ce a pus capăt Primului Război Mondial
Deasupra patului se află o fotografie sepia înrămată a tânărului Hubert Rochereau, iar pe cuvertura de dantelă au fost puse decoraţiile Crucea de Război şi Legiunea de Onoare.
Sublocotenentul a murit într-o ambulanţă de campanie engleză, după ce a fost rănit în oraşul belgian Loker, şi a fost înmormântat într-un cimitir britanic, corpul său fiind repatriat la Belabre în 1922.
Deşi Daniel Fabre a păstrat camera intactă, nu vrea totuşi să o deschidă vizitatorilor şi refuză chiar să fie dată adresa casei în care locuieşte acum singur. Nu ştie dacă cei 500 de ani prevăzuţi în clauză vor fi respectaţi şi îi va lăsa pe copiii lui să decidă. Nu se gândeşte nici să restaureze hainele: ‘Dacă aş face aşa ceva, toate aceste obiecte şi-ar pierde din încărcătura lor emoţională’, spune el.