MĂRTURII CUTREMURĂTOARE. Un fost deţinut vorbeşte despre ABUZURILE din penitenciarul condus de Vişinescu

Pe parcursul a trei ore, Valentin Cristea, singurul deţinut de la Râmnicu Sărat care mai trăieşte, a povestit despre condiţiile grele de detenţie: izolare totală, frig, mâncare puţină şi de proastă calitate, lipsa celor mai elementare condiţii de igienă, scrie Agerpres.

Astfel, Valentin Cristea a susţinut că a primit două condamnări, cumulat şapte ani de detenţie pe care i-a executat integral (1956-1963), din care aproximativ şase ani i-a petrecut în Penitenciarul Râmnicu Sărat, iar restul în închisorile Văcăreşti şi Jilava.

În primele luni de detenţie nici măcar nu a ştiut că a fost închis la Râmnicu Sărat, deoarece a fost transportat cu o dubă fără ferestre şi a fost obligat să poarte ochelari de tablă pentru a nu vedea nimic. A fost introdus apoi singur într-o celulă mică, „mobilată” cu un pat de fier, o pătură uzată, o saltea şi o pernă umplute cu paie, iar fereastra avea zăbrele, un geam pe unde intra frigul şi un oblon la exterior, care avea scândurile orientate în sus, astfel încât vedea doar o dâră subţire de cer, iar iarna viscolul aducea zăpada în celulă. Celula mai avea o sobă mică, însă cele câteva scânduri primite abia reuşeau să întreţină un foc pentru 2-3 ore în zilele de iarnă, plus o băncuţă de lemn.

Citeşte şi Victimele torţionarului Alexandru Vişinescu cer DESPĂGUBIRI de mii de euro

Era trezit la ora 6 dimineaţa, iar până la 10 seara, când se dădea stingerea, nu avea voie să se odihnească pe pat.

„Şi ce făceaţi toată ziua”, l-a întrebat judecătoarea. „Mă plimbam în spaţiul dintre uşă şi fereastră, cam trei metri„, a răspuns Valentin Cristea.

Ca îmbrăcăminte purta pantaloni şi o cămaşă în dungi, o manta din acelaşi material iarna, bocanci fără şireturi, iar în picioare cârpe pe post de obiele.

Condiţiile de trai erau şi mai grele când venea vorba de hrană. Dimineaţa, deţinuţii primeau un castron cu un lichid de culoare neagră, un surogat de cafea, plus o feliuţă de pâine. La prânz şi seara erau patru „meniuri”, aceleaşi pe tot timpul detenţiei: mămăligă cu arpacaş din boabe de grâu, varză acră şi foarte sărată, mâncare de cartofi, iar „luxul” îl reprezenta fasolea.

Valentin Cristea a mai spus că avea dreptul să se plimbe zilnic 10-15 minute în curtea interioară a închisorii, însă întotdeauna era scos singur, fără alţi deţinuţi, nu avea voie să privească cerul şi nici să se aplece la sol. El a mai povestit că a reuşit să comunice cu deţinuţi din celulele învecinate, folosind codul morse.

Unul din vecinii săi a fost Jenică Arnăutu. Acesta era bolnav de ulcer şi la un moment dat le-a cerut gardienilor să nu-i mai pună sare în mâncare, deoarece îl durea stomacul. După ce a fost refuzat, Arnăutu a intrat în greva foamei, însă a fost hrănit forţat de gardieni cu un furtun şi o pâlnie, prin care îi turnau un lichid. După 40 de zile de chin, Jenică Arnăutu a decedat.

Valentin Cristea a mai spus că a fost pedepsit de două ori de conducerea penitenciarului, după ce a fost prins comunicând cu ceilalţi deţinuţi. Pedeapsa a constat în faptul că cinci zile a dormit direct pe patul de fier, fără saltea, iar ca hrană a primit doar o felie de pâine şi un castron cu apă caldă.

Întrebat ce deţinuţi politici au mai fost închişi alături de el la Penitenciarul Râmnicu Sărat, Valentin Cristea a amintit de Corneliu Coposu şi Ion Mihalache, dar şi de fostul lider comunist Vasile Luca.

Citeşte şi Procesul torţionarului Alexandru Vişinescu, comentat pe larg în presa internaţională

În privinţa lui Ion Mihalache, Valentin Cristea a arătat că era bătrân şi bolnav, însă protesta faţă de condiţiile de detenţie, astfel încât era legat cu lanţuri la picioare şi i se punea căluş la gură.

El a recunoscut că l-a văzut doar de câteva ori pe comandantul penitenciarului, Alexandru Vişinescu, însă nu a stat niciodată de vorbă cu el.

Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost trimis pe 18 iunie în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind acuzat de săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deţinuţilor politici.

Procurorii susţin că, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentate de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic.

Astfel, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate.

Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate.

Citeşte şi ŞOCANT: Deţinuţii de la Periprava, TORTURAŢI pentru că mâncau şerpi vii sau porumb crud