Născut în ziua de 30 octombrie 1943, la Roman (judeţul Neamţ), academicianul Horia Scutaru a absolvit Liceul „Calistrat Hogaş”, după care a urmat cursurile Secţiei de fizică teoretică a Facultăţii de Fizică din Universitatea Bucureşti.
Din 1966 a lucrat ca fizician, apoi a fost cercetător ştiinţific în Secţia de Fizică teoretică a Institutului de Fizică Atomică, actualul Institut Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, unde a parcurs toate treptele ierarhiei ştiinţifice, ajungând cercetător ştiinţific principal. În anul 1980 şi-a luat doctoratul cu teza „Structura şi stabilitatea sistemelor cuantice deschise”.
De-a lungul anilor a desfăşurat o rodnică şi diversă activitate ştiinţifică în domenii importante ale fizicii teoretice pe care le-a îmbogăţit cu o serie de contribuţii de valoare recunoscută: fundamentele fizicii cuantice, teoria nucleelor atomice uşoare, teoria sistemelor cu simetrii dinamice, teoria nucleului atomic, teoria particulelor elementare, teoria cuantică a informaţiei ş.a.
În literatura de specialitate s-au consacrat conceptele de „stări coerente în sensul lui Scutaru” şi „sisteme covariante în sensul lui Scutaru”. De asemenea, potrivit Academiei Române, Horia Scutaru are prioritate absolută în introducerea conceptelor de entropie clasică a unei stări cuantice şi în stabilirea dualităţii dintre simbolurile covariante şi contravariante definite cu ajutorul „stărilor coerente Scutaru”.