În folclorul românesc există credința că cel sortit va apărea la geam în această noapte. Pentru a vedea cine este, fetele nemăritate trebuie să fie singure în cameră înainte de miezul nopții, cu lumina stinsă. Ele vor aprinde o lumânare în fața geamului sau a unei oglinzi. Se spune că, pentru a-l chema pe cel iubit, este bine să-și pieptene părul, iar dacă se concentrează, vor reuși să-și vadă alesul în oglindă, stând în spatele lor.
Un alt obicei al fetelor nemăritate este „făcutul cu ulcica“. Astfel, dacă unei fete îi place un băiat, dar sentimentele nu par împărtășite, ea îl poate cuceri printr-un ritual străvechi. La miezul nopții, ea așază o ulcică nouă de lut la gura sobei. De acolo trebuie să ia trei cărbuni încinși, pe care să-i așeze pe dosul vasului. În timp ce întoarce ușor vasul cu gura în sus ea rostește numele celui iubit și astfel el o va privi cu alți ochi. Și apa neîncepută poate fi folosită în vrăjile de dragoste. Într-un vas cu apă neîncepută (persoana care a scos-o din fântână nu trebuie să vorbească până când apa nu este folosită) se pune o verighetă a unei femei căsătorite. Dacă privește cu atenție în vas, fata îi va putea zări chipul celui care-i este sortit.
Sfantul Andrei: În trecut era folosită Turtuca de Andrei
În popor, se păstra tradiția coacerii cu o zi înainte de sărbătoarea Sfântului Andrei a unei turte din făină, apă și multă sare. Înainte de a merge la culcare, fetele trebuiau să mănânce turta, iar noaptea cel care le astâmpăra în vis setea era cel de care trebuiau să-și lege destinul în anul ce urma să vină.
Și apa de la fântână putea să dezvăluie chipul viitorului soț. Fetele de măritat mergeau în noapte de Sfântul Andrei cu lumânarea de la înviere la o fântână. Aprindeau lumânarea deasupra fântânii și se rugau sfântului, cerându-i la sfârșit să le dezvăluie chipul sortitului. În acel moment, apa fântânii se tulbura, iar când se liniștea, fetele puteau zări cu cine urmau să se căsătorească.
În Polonia, fetele aruncau în această noapte un pantof peste umăr. Dacă pantoful cădea cu vârful spre ușă, fata urma să fie pețită în anul următor.
Sfantul Andrei: Grâu pentru un an îmbelșugat
De noaptea de Sfântul Andrei se leagă și obiceiul pusului grâului la încolțit. Fiecare membru al familiei pune într-o farfurioară câte un bob de grâu. Deasupra se pune pământ și se udă din când în când. În funcție de cât de înalt este grâul în noaptea de Anul Nou, cel care l-a plantat va fi norocos în anul ce urmează.